Vocaţia performanţei într-o uzină modernă

"... Curajul de a aborda mai multe căi, dar nu bătătorite... altfel, n-ai cum să ştii ce soluţii să adopţi la un moment dat. Mergând pe mai multe căi, ai de unde alege soluţiile cele mai profitabile"...

Esenţa dialogului nostru cu inginerul-şef de la Întreprinderea de maşini-unelte Suceava, Nicolae Oprea, în aceste cuvinte am găsit-o. Procedând aşa cum zicea inginerul mintea se ascute, e mereu în stare de veghe, nu intră pe făgaşul rutinei şi al inerţiei. Există şi o teorie - verificată în practică - a inventicii care confirmă că invenţiile şi inovaţiile, în genere, creativitatea tehnico-inginerească sunt produse ale unei mari flexibilităţi în gândire, ale unei pregătiri profesio­nale solide, din diverse discipline complementare, chiar şi din cele care apar, la prima vedere, neînrudite. În majoritatea cazurilor, specia­listul în inginerie - cel cu adevărat specialist - rezolvă situaţii dificile, creează produse competitive prin artă şi ştiinţă - dacă putem spune astfel - de a învinge obstacolele (tehnico-organizatorice, psihice, sociale etc.). Dacă în artă - au mărtu­risit creatori de excepţie, opera este rodul transpiraţiei şi mult mai puţin al inspiraţiei (talentul fiind o condiţie sine qua non), atunci în tehnică cu atât mai decisiv este rolul... eforturilor în gândire. Desigur, într-un climat de emulaţie, de stimulare a valorilor autentice, cum s-a statornicit în societatea noastră socialistă.

Afirmaţia inginerului Nicolae Oprea, venit la această unitate din Suceava - după absolvirea Facultăţii de Mecanică din Iaşi, în 1966 are, deci, acoperire în fapte palpabile. Nu e rostită la modul pur teoretic. Evoluţia profesională a colectivului - ambiţioasă, aprigă chiar, tinzând către performanţe, către o producţie diversă şi complexă - stă mărturie. Şi nucleul de specialişti, de meşteri iscusiţi este cam acelaşi din anii 1966-1970.
Acest nucleu a închegat secţiile şi atelierele noi, a consolidat o întreprindere de prestigiu, cu câteva mii de oameni, care fabrică ma­şini-unelte la temă, deci unicate. Sigur că nici vechea întreprindere de reparaţii de interes local numai este. În locul ei şi peste drum, în aceeaşi luncă a Sucevei, pe fostele prundişuri şi ierburi de baltă, s-au cons­truit hale moderne, înzestrate cu utilaje moderne. "În urmă cu 23 de ani şi după aceea, o vreme făceam reparaţii pentru cele două combinate - de prelucrare a lemnului şi de celuloză şi hârtie -, reme­morează acel trecut, nu prea îndepărtat, inginerul-şef. În 1968 produceam prima maşină-nealtă, foarte simplă, dacă judecăm cu mintea de acum. De fapt, era un polizor. Peste doi ani, fabricam un fierăstrău de debitat metale cu bandă orizontală. De prin 1972, am început să tot asimilăm produse noi, să omologăm, să umblăm după comenzi, angajându-ne în programe tot mai ambiţioase. Unii - de la noi din fabrică, dar şi de la alte nivele - considerau că ne hazardăm cam mult. Nu prea aveau încredere în noi.

În 1975, am scos prima maşină-unealtă cu comenzi numerice. O investiţie nouă pentru o unitate de aparate de măsură şi control, coordonată de noi, când a fost gata a intrat tot în componenţa întreprinderii. Şi aşa se face că avem o fabrică de maşini-unelte, cu trei mari profiluri şi o fabrică de aparate de măsură şi control. Mi-amintesc că s-a lucrat, într-o perioadă, când făceam şi producţie, şi construcţii-montaj în hale fără pereţi, doar acoperite. Fuseserăm pătrunşi de simţământul afirmării".

- Şi acest sentiment este la fel de activ, de penetrant şi astăzi?
- "Cred că da, de vreme ce am atacat mereu programe de fabricaţie tot mai complexe, încorporând tot mai multă pricepre profesională, inteligenţă creativă. Să argumentez -, zice inginerul pragmatic, exact, la obiect. Prima maşină-unealtă-grea cu dificultăţi tehnice deosebite a fost maşina de rabotat şi frezat piese prismatice, cu posibilităţi de verificare prin laser, cu ghidaj cu lunetă autocolimatoare, dotată cu afişaj de cote electronic. A intrat în circuit, la beneficiari, cu numele de MRF-1600. Asta a fost isbânda anului 1982. Au urmat strungurile pentru cilindrii de laminor, care prelucrează piese până la 30 de tone, multe tipuri de maşini-unelte pentru execuţia a tot felul de scule, linia de prelucrare a corpurilor distribuitoare pentru  «Balanţa» Sibiu, subansambluri pentru linii automate - o cooperare cu o uzină din străinătate care a mers foarte bine -, pătrunderea pe piaţa externă şi altele."

Sucevenii de la IMUS s-au implicat ori au fost implicaţi - şi nu s-au eschivat nici o clipă - în producţia de utilaje de mare fineţe pentru industria optică - de debitat şi şlefuit sticle -, în construcţia "Rombac"-ului, în microelectronică, în industria de medicamente, în robotică. Au fost cazuri când cei de la IMUS au rămas singurii producători la unele tipuri de maşini-unelte. Nu-i laud, ci e o realitate. Flexibi­litatea în gândire, încrederea în propriul potenţial creativ şi de execuţie i-au determinat pe aceşti oameni - cu o îndrăzneală tăcută, neafişată - să asimileze zeci de elemente tipizate pentru roboţi industriali, să treacă la producţia de celule flexibile. Apropo de receptivitate la nou, de mobilitate. Când se apropia sorocul punerii în funcţiune a tinerei întreprinderi de rulmenţi din localitate, cei de la "maşini-unelte" au şi asimilat peste 60 de tipuri AMC-uri, alte produse de mecanică fină pentru fabricaţia rulmenţilor.

Mai aflăm că la fabrica de AMC-uri s-au asimilat produse importate, s-a izbutit să se înlocuiască metalele deficitare cu plăci din rocă de andezit. Se studiază în continuare cu certe rezultate înlocuirea me­talelor neferoase cu bazalt sintetizat.

Într-o asemenea unitate complexă, cu oameni care tind permanent către performanţe, cum sunt de regulă statornicii bucovineni, fireşte că se ivesc şi probleme. Directorul întreprinderii, inginerul Iacob Costache, punea degetul pe câteva dintre răni, ce ar putea fi vindecate printr-o mai bună înţelegere a lucrurilor de alţii, cât şi prin racordarea tuturor forţelor interne la programul de moder­nizare. Probleme, dar - nici vorbă - insurmontabile. Pentru că tena­citatea bucovinenilor şi spiritul lor deschis către noutăţile benefice le dau oricum câştig de cauză.
Vasile Iancu - România liberă nr. 13.854