A fost prădat hoţul ce furase rochia de mireasă

În 1989, chiar dacă re­ligia era "duşman", oamenii se mai du­ceau şi la biserică. Ei nu concepeau să se ia drept soţ şi soţie fără să facă o cu­nu­nie religioasă, fără să vină în faţa preotului.

Se organizau nunţi în majoritatea restaurantelor Iaşului. Însă nu oricine îşi permitea să petreacă la Motelul  Bucium. Aşezat lateral de şoseaua ce leagă Iaşiul de Vaslui, în afara municipiului, hotelul-restaurant Bucium era unul extrem de select, si­tuat discret în mijlocul pădurii, departe de ochii curioşilor, la baza uneia dintre cele şapte coline ce înconjoară oraşul.

Moldovencele ajungeau să petreacă la un astfel de restaurant doar dacă se măritau cu vreun mahăr de la partid sau se logodeau cu vreun străin cu valută şi haine occidentale de firmă. O atracţie nemaipomenită - nici nu mai conta cum arată partenerul! Putea foarte bine să fi coborât şi dintr-un cocotier al junglei amazoniene, negru, creţ, dar cu verzişorii la butonieră.

Despre o astfel de pereche se face referire într-un dosar pentru furt de atunci. Cuplul îşi făcuse toate pregăturile pentru o nuntă ca-n poveşti. Se aranjase sala, se adusese rochia de mirească şi costumul de ginere, numai bune pentru a fi îmbrăcate în ceremonialul de gătire al miresei, se pregătise mâncare de soi. Într-una dintre camere aştepta costumaţia mirilor, numai bună de îmbrăcat.

Gheorghe Morariu se afla în trecere pe acolo şi a observat că pregătirile de nuntă erau în toi, a pro­fit de un moment de neatenţie din partea personalului de la hotel şi restaurant, a forţat o fereastră şi a pătruns în camera cu haine. De acolo a furat rochia de mireasă, costumul bărbătesc, o cămaşă, o faţă de masă şi o jumătate de sticlă de coniac. Îşi făcea planuri mari, că hainele erau frumoase şi elegante. Nu avea de unde să ştie că a pus mâna pe lucruri de soi, fiindcă mirele era cetăţean francez şi-şi răsfăţase aleasa cu lucruri de ca­litate.

Lui Morariu i-a fost greu să bage rochia de mireasă într-o geantă fiindcă avea crinolină (rare astfel de articole vestimentare la acea vreme!) şi, oricât s-a străduit, n-a reuşit. A luat-o pe braţ, la un loc cu costumul mirelui, iar în buzunare a îndesat alte "mărunţişuri" - 120 de dolari şi o filă CEC de 500 de franci găsită prin preaj­mă. Bani grei la acea vreme, valută forte! Dar cel mai tare l-a atras conia­cul. Fără să ştie exact încotro se în­dreap­tă şi unde vrea să ajungă, Mo­rariu a băut licoarea fină şi, doborât de atâta alcool, s-a aşezat să se odihnească imediat după ce a intrat în pădure. N-a rezistat mult şi a adormit. Când s-a trezit, după câteva ore, a constatat, cu stupoare, că dispă­ru­seră şi rochia, şi costumul.