Şi broaştele se omoară între ele

Despre omorul care s-a săvârşit în sânul clanului de broaşte de la Brăila au auzit până şi leproşii de la Ti­chilieşti. Pescuind dintr-un sertar de tribunal rechizitoriul din 2 februa­rie 1989, am aflat şi noi şi vă povestim după cum urmează:

În satul acela din Brăila, clanul lu' Broască era numeros, dar nu şi respectat, pentru că, aşa cum îi predestina parcă numele, le plăcea umezeala. Nu apa. Erau tot timpul umezi, chiar şi pe vreme de secetă. Şi, când erau umezi, de regulă deveneau şi arţăgoşi, iar când nu cafteau pe vreunul se cafteau între ei. Ionel, de pildă, o caftea des şi cu sete pe mama-Broască, pe numele ei omenesc Niculina.

Aşa s-a întâmplat la 25 octombrie '88, când Ionel al lu' Broască sărbătorea Ziua Armatei şi era într-o dispoziţie cam belicoasă. Totodată, în acea zi se sărbătorea, dar el nu ştia asta, şi începerea Marii Revoluţii Bolşevice din Rusia. Se mai întâmplaseră nişte lucruri memorabile în acea zi şi vi le-aş povesti, dar n-am timp, că, în bordeiul broştesc, Ionel o smotoceşte pe Niculina, mă-sa, de-i merg fulgii, era bătaia de după-amiază, care fu întreruptă de văr-su, şi el tot un brosc, văru' Radu, care a oprit maltratamentele mă­tuşi-sii administrându-i palme tor­ţi­o­narului, copleşindu-l totodată cu epitete zoologice. Îl supărase peste măsură imaginea mătuşii târâte de păr de beţiv prin casă şi doar nişte martori oculari l-au convins să-l lase pe nemernic în pace.

L-a lăsat şi s-a dus acasă ca omul, şi s-a pus să cineze şi, când îi luneca mămăliga mai cu spor pe esofag, se trezeşte cu mitocanul de văr-su în poartă, cu o coadă de topor într-o mână şi cu un cuţit în cealaltă.

De aici îl lăsăm pe procuror să povestească, în fond, el ştie cel mai bine: "Din casă a ieşit inculpatul (adică Broască vărul, care mânca) care a luat un băţ şi a ieşit pe stradă. Victima (adică Broască vărul care bea şi-şi bătea mama) a vrut să-l lo­veas­că cu coada de la topor şi atunci inculpatul i-a dat mai multe lovituri peste mână până a scăpat-o jos (pe coadă, pesemne, nu pe mână - n.r.).

Atunci, victima a vrut să lovească cu cuţitul şi inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu băţul peste mână, până l-a scăpat jos, precum şi în cap. În urma loviturilor, victima a căzut pe trotuar rămânând în nesimţire. Făcându-i-se milă de nesimţit, tot săraca mă-sa l-a cules de pe jos cu ajutorul a doi vecini, numiţi în continuare martori. Şi l-au culcat în pat. Şi în pat a rămas, în nesimţire, până a doua zi, când mă-sa, Broasca a bătrână, se aştepta să se trezească din beţie puşlamaua, dar a constatat cu neplăcere că nu se mişcase de loc din loc. Pipăindu-l, a tras concluzia justă că fi-su nu e mort, dar nici viu, drept pentru care a chemat salvarea. Pe 25 decembrie, Ionel Broască şi-a dat duhul fără a se fi mai trezit din comă". Medicul legist a constatat că i se trăsese de la traumatismul cerebral cu fractură de boltă craniană.

Rechizitoriul a fost sever, iar ins­tanţa aşijderea, pesemne că Radu Broască a făcut el însuşi o impresie execrabilă judecătorului, de i-a dat zece ani de puşcărie. Dacă o lăsa pe victimă să intre în curte, vărul s-ar fi prevalat de legitimă apărare, dar aşa... Condamnarea lui Broască, sem­­nată de judecătorul Leşu, a ră­mas definitivă.