Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 13 martie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral al Partidului Comunist Român.

La şedinţă au participat tovarăşii Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Constantin Nicolae, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheor­ghe, Andrei Ştefan, Bălan Radu, David Gheroghe, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Ibănescu Neculai, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion. Au fost in­vitaţi to­varăşii Petrescu Barbu, Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu, Sîrbu Ion şi Florescu Eugen.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi,
Este vorba de două probleme pe care o să vi le prezint foarte pe scurt, pentru că vreau să fie cunoscute şi de membrii Comitetului Politic Executiv.
De altfel, despre prima problemă, vreau ca mâine să dăm şi un comunicat în presă.
Prima problemă este că organele noastre de securitate, cu procuratura, au reuşit să descopere o agentură străină. Spun, "au reuşit", pentru că la noi se crease impresia că suntem lăsaţi în pace şi că putem să dormim liniştiţi. Mai bine zis, pot să spun că am fost "gură cască", cum se spune în limba română. Este vorba de un măgar, ca să-i spun aşa, care lucra în Ministerul Afacerilor Externe şi conducea un sector în legătură cu ţările occidentale. Este vorba de unul, Răceanu.
El a fost prins în flagrant delict şi pe urmă a recunoscut. A fost prins cu documente asupra lui, în momentul când voia să le predea. El a recunoscut că lucra aşa din 1974.

Tov. Elena Ceauşescu: Din 1972.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu. A devenit agent al acestui serviciu din 1974. Este vorba de Statele Unite ale Americii. A recunoscut că a folosit toate relaţiile lui şi influenţele pe care le avea şi că strângea tot felul de informaţii şi documente din toate domeniile, dar îndeosebi din domeniul activităţii Ministerului Afacerilor Externe.
Noi avem Legea privind păstrarea secretului de partid şi de stat dar s-a cam renunţat la respectarea şi la controlul respectării ei. Situaţia aceasta nu este numai la Ministerul de Ex­terne. În lege se prevăd lucruri clare, între care şi faptul că nimeni nu poate să cunoască decât documentele cu care lucrează şi că trebuie să le ţină închise. Acesta, încălcând legea, a profitat de relaţiile pe care le avea şi de prietenii şi a adunat diferite informaţii de la unii şi de la alţii.
A mai profitat de unele pălăvrăgeli, de faptul că unii vor să arate cât de atotştiutori sunt şi vorbesc vrute şi nevrute, la un pahar de vin sau înalte împrejurări, unde spun tot ce ştiu. Este, aşa cum spunea Eminescu, că "unii au universul în degetul lor mic".
Din toate acestea trebuie să tragem nişte concluzii, şi să luăm măsuri de a pune ordine, ca fiecare să cunoască tot ce trebuie în legătură cu păstrarea secretului de stat şi de serviciu.
Acest Răceanu este de mai mult timp arestat, dar el se află încă sub anchetă. Am stabilit ca mâine, procuratura şi organele noastre de securitate să dea o informare în presă, ca să fie cunoscut acest lucru. Pe urmă va urma cursul normal al procesului, conform legilor noastre, conform prevederilor legii de trădare şi cu hotărârile pe care le vor lua organele noastre de justiţie.
Legat de aceasta aş dori să atrag atenţia şi cred că este bine să vedem şi organele de interne, şi de fapt toate organele şi toţi oamenii care se ocupă cu controlul acestei legi, că ei trebuie să fie strâns legaţi de securitate şi aprobaţi de securitate. Aşa prevede legea şi aşa este, de altfel, în toată lumea. Aţi văzut cum s-a întâmplat în Statele Unite ale Americii. Ministrul Apărării a fost verificat de CIA şi de FBI şi până la urmă Congresul nu l-a acceptat pentru că este beţiv, afemeiat şi are legături cu marile concerne mi­litare. Aşa că, în problema cinstei, noi am cam devenit "gură cască" şi am spus "lasă-l, săracul". Ne mulţumim că unuia îi atragem doar atenţia, iar el continuă mai departe să facă ce vrea.
Deci va trebui să tragem nişte concluzii şi în legătură cu mentalitatea aceasta, într-adevăr, de mult timp noi nu am avut probleme de această natură, dar asta nu înseamnă că nu s-a defăşurat activitate de spionaj îm­potriva ţării noastre. N-am ştiut noi. Dar acesta nu este singurul caz. Unele activităţi din acestea îmbracă diferite forme. Cu mult timp înainte am avut un general în armată care se ocupa de aşa ceva. În 1968 a fost altul.
Noi am presupus că vom fi lăsaţi în pace.
Desigur, trebuie să tragă nişte concluzii şi organele noastre de securitate, şi să se tragă nişte concluzii în fiecare domeniu.
Eu trag concluzia că există şi o atitudine liberalistă, tot de încălcare a legii, în ce priveşte legăturile cu străi­nii, legături cu ambasadele.
Noi avem nişte prevederi foarte clare. Nimeni nu poate sta singur de vorbă cu un străin, adică trebuie să fie două persoane. Pe urmă, nimeni nu poate primi persoane străine fără aprobare. Luaţi reglementările şi citi­ţi-le! Trebuie să vedem şi cadrele şi tre­buie să introducem ferm toate mă­surile care se impun, în toate domeniile. Aşa se întâmplă în toată lumea şi nici noi nu putem să facem altfel.
Aceasta a fost prima problemă despre care am vrut să vorbesc.
A doua problemă se referă la câţiva vechi clienţi, ca să zic aşa, derbedei politici, declasaţi şi moral şi politic, faţă de care partidul a luat o serie de măsuri.
În primul rând este vorba de Brucan, este exclus mai de mult din partid şi este agent al serviciilor străine.

Tov. Elena Ceauşescu: Este recrutat de mult de americani.

Tov. Nicolae Ceauşescu: S-a înhăitat cu Apostol, faţă de care am manifestat pra multă înţelegere. Aici vinovatul principal sunt eu care am crezut că, poate nu că o să se îndrepte, dar că o să-şi vadă de treabă. Până la urmă se vede că nu merită nici un fel de încredere şi îngăduinţă.
Un altul este Bârlădeanu, care în ul­timii ani se transformase în vânzător a tot felul de lucruri. Lucra cu un grup de borfaşi, şi de mai mult timp se află în anchetă pe problema aceasta.
A apărut şi Corneliu Mănescu pe care, de asemenea, îl cunoaşteţi.

Tov. Elena Ceauşescu: Este vulnerabil la orice.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi au mers şi la Pârvulescu.
Aceştia au convenit ca împreună să se adreseze cu o scrisoare Preşedintelui României, dar trimisă Statelor Unite ale Americii, Angliei şi Franţei – sigur, folosind legăturile lui Brucan cu serviciile respective.
Cu unii dinte ei s-a stat de vorbă la partid, cu alţii la Ministerul de Inter­ne, şi, până la urmă, au recunoscut. Sigur că acţiunea ca atare...

Tov. Elena Ceauşescu: Este trădare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nici nu merită să se mai stea de vorbă pentru că, acţiunea ca atare este identică cu o acţiune de trădare.
Dar va trebui să clarificăm mai bine pe linie de partid. Sigur, că cei care sunt membri de partid, nu vor mai putea rămâne în partid. Dar vom vedea şi în raport de poziţia lor, va trebui să vedem ce prevede Constituţia, ce prevede Legea, pentu că trădarea este trădare.

Tov. Elena Ceauşescu: Indiferent cine trădează, trădarea este trădare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceştia s-au legat de tot ceea ce doresc agenţiile străine, începând cu faptul că se cheltuieşte mult pentru investiţii şi că nu ar trebui să se mai investească. Practic, toţi aceştia sunt o adunătură de declasaţi şi politic şi social şi moral şi te întrebi cum au putut aceştia ca, la un moment dat, să ocupe nişte funcţii.

Tov. Elena Ceauşescu: Şi au putut să ajungă la aşa decădere!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vom vedea după aceea la ce concluzii ajungem.
Ei au mai căutat să mai stea de vorbă ba cu unul, ba cu altul, este ade­vărat, tot în asemenea cercuri, adică tot cu unii de teapa lor.
Vor să aibă dreptul să aibă legături cu ambasadele străine.

Tov. Constantin Dăscălescu: Cu care?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Îşi aleg stăpâni pe cei care îi plătesc mai mult! Nu se duc la bulgari, ci la cei care îi plătesc bine! Nu se duc nici la coreeni, nici la cubanezi. Probabil că ei sunt încurajaţi de agenturile străine însă se pare că au prins mult curaj după cele ce se întâmplă în Uniunea Sovietică.
Aţi văzut ce scrie un cetăţean în Izvestia? Că ar trebui să nu se bucure că îi laudă reacţiunea.
Ar trebui să trimitem aceasta şi la judeţe şi s-o facem mai pe larg.
Acestea au fost cele două probleme pentru care am vrut să facem această şedinţă. Sigur, prima problemă este un caz clar. În general, primul caz s-a încheiat.

Tov. Elena Ceauşescu: Însă trebuie trase nişte concluzii despre cum trebuie să păstrăm secretul de partid şi de stat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am şi vrut să atrag atenţia asupra acestor probleme şi să tragem şi nişte concluzii, adică să avem şi să luăm o atitudine mai fermă faţă de diferiţi palavragii, faţă de diferite elemente care ascultă tot felul de posturi străine. Trebuie să luăm o atitudine fermă, pentru că nu trebuie să lăsăm pe nimeni să desfăşoare activitatea împotriva intereselor socialismului şi poporului. A da dovadă de îngăduinţă înseamnă a face jocul cercurilor reacţionare străine, în detrimentul poporului român şi construcţiei socialiste – şi nu putem face aceasta!
Din aceste cazuri trebuie trasă concluzia aceasta şi de a avea o poziţie fermă, de demascare şi de combatere a lor în toate domeniile. Trebuie să fim mai activi şi în partid!
Eu am informat acum Comitetul Politic Executiv dar, aceasta fiind încă o problemă internă, nu trebuie să se discute asupra ei.

Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr. 15/1989