Notă privind pe Corneliu Vadim Tudor

Este născut la 28 noiembrie 1949, în Bucureşti, fiul lui Ilie şi Virginia, de naţionalitate şi cetăţenie română, căsătorit, redactor la Agerpres, membru al P.C.R.

După absolvirea Liceului "Mihai Eminescu" din Bucureşti, în 1967, a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie, secţia socio­logie, pe care a terminat-o în 1971, fiind repartizat la redacţia ziarului România liberă, unde a funcţionat până în iunie 1974. La 1 noiembrie 1975 s-a transferat la "Agerpres", unde funcţionează şi în prezent. În perioada anilor 1981-1982, a lucrat la redacţia de ştiri interne "Agerpres" (grupul de protocol special) de unde a fost scos pentru că, faţă de mai multe persoane, îşi supraevalua rolul în activitatea de presă desfăşurată pe lângă conducerea superioară de partid.

Din punct de vedere al trăsăturilor de caracter este apreciat ca un element uşuratic, cu tendinţă de lăudăroşenie, iar în relaţiile cu colegii adoptă o atitudine de îngâmfare, aroganţă şi lipsă de tact. Deşi nu este un membru al Uniunii Scriitorilor, a publicat mai multe volume de versuri, critică literară şi scenarii. A fost angrenat de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, C.C. al U.T.C. şi Radioteleviziunea Română în rea­lizarea unor spectacole şi reportaje festive sau omagiale, dar, în ultimii doi ani, a refuzat să mai facă acest lucru. A fost în relaţii apropiate cu Aristide Buhoiu până la plecarea acestuia din ţară, iar în prezent are legături cu scriitorii Eugen Barbu, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungureanu, Dan Zamfirescu, compozitorul Doru Popovici şi pictorul Mihai Bandac. Împreună cu Eugen Barbu, se antrenează în polemici de natură a afecta starea de spirit din mediu, folosindu-se în acest scop de revista Săptămâna.

Astfel, la 5 aprilie 1980, a publicat în această revistă articolul "Idealuri", iar în decembrie 1983 volumul de poezii "Saturnalii", lucrări ce au declanşat reacţii virulente, atât în ţară, cât şi în străinătate, din partea evreilor, afirmându-se că ambele lucrări au un conţinut antisemit. Pentru volumul "Saturnalii", Corneliu Vadim Tudor a fost pus în discuţia organizaţiei de bază, iar o perioadă de timp i s-a ridicat dreptul de semnătură. Pe fondul nemulţumirilor sale, face aprecieri necores­punzătoare la adresa conducerii superioare şi ameninţă că nu va mai sprijini prin scris politica partidului. Are legături neoficiale cu Cornel Dumitrescu, Petru-Radu Toma şi Leucă Vasile, transfugi, şi cu cetăţeanul italian Vernarelli Gaetano.

În septembrie 1988, Corneliu Vadim Tudor, ne­mulţumit de faptul că Agerpres nu şi-a dat acordul să însoţească echipa de fotbal Steaua în R.S. Cehoslovacă, a ameninţat că va depune carnetul de partid, însoţit de un memoriu adresat conducerii superioare de partid despre "aspecte negative din domeniile culturii şi presei". Conducerea Agerpres a refuzat să-l primească, întrucât Corneliu Vadim Tudor îşi depusese demisia la 10 august, ulterior retrăgând-o. Cel în cauză a afirmat că, prin această acţiune, a dorit să atragă atenţia factorilor competenţi asupra unor nemulţumiri de ordin literar (nu i se publică cărţile, nu se aprobă realizarea unui film cu tematică istorică, după un scenariu propriu, nu i se încredinţează conducerea unei reviste literare etc.). Pe fond de iritare şi încercând să braveze, a completat că, dacă lucrurile în ceea ce-l privesc nu se vor schimba, va publica lucrările sale la editura lui Iosif Constantin Drăgan şi, în ultimă instanţă, va solicita plecarea defi­nitivă din ţară. În asemenea situaţii, face aprecieri ne­gative la adresa factorilor competenţi din domeniile culturii şi presei, precum şi unele cu tentă generală.
(Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996)