Conflictul dintre Budapesta şi Praga se adânceşte

Alergică la vântul schimbărilor care bate prin Europa de Est, Ce­hoslovacia priveşte bănuitoare la procesul de democratizare ce se des­făşoară la vecinii unguri, relata Le Monde.

Luna trecută, Cehoslovacia nu a apreciat deloc faptul că televiziunea de la Budapesta a di­fuzat un lung interviu cu Alexander Dub­cek. Praga şi-a fă­cut cunoscută ne­mulţumirea printr-un comunicat sec pe cale di­plomatică. Astăzi, de­cizia Guvernului maghiar de a suspenda lu­crările de construcţie la hidrocentrala de la Nagymaros, pe Dunăre, a înfuriat de-a dreptul au­torităţile cehoslovace. O ocazie pentru cei doi aliaţi de a-şi arunca verde în faţă adevăruri.

În 1977 relaţiile bilaterale erau ami­cale. Într-un spirit de colaborare foarte bun, cele două guverne semnau un acord pentru realizarea unui proiect comun de amploare de Du­năre, pe o lungime de peste 180 kilometri, de o parte şi de alta a frontie­rei, între Bratislava şi Budapesta. Au fost prevăzute două baraje: Gabcikovo, pe parte cehoslovacă, şi Nagy­ma­ros, pe partea ungară. Ansamblul ar fi trebuit să înceapă să funcţio­neze în 1995 şi să acopere nece­si­tăţile energetice regionale. Pentru a-şi fi­nanţa partea sa de lucrări, Un­ga­ria a apelat la bancheri şi întreprin­zători austrieci, care i-au împrumutat circa 2,5 miliarde de franci în schim­bul livrării de energie electrică până în 2015. Lucrările şi-au urmat cursul, dar preponderent de partea cehoslovacă, unde s-a avansat foarte mult.


"DEZASTRU ECONOMIC ŞI ECOLOGIC"
Guvernul maghiar anunţă închi­derea şantierului din motive economice. În situaţia actuală precară, statul nu poate suporta un nou efort financiar estimat la încă 1,5 milioane de dolari pentru a duce la bun sfârşit lucrarea. Totuşi, pare destul de clar că hotărârea a fost luată pe conside­rente politice. De mai mulţi ani proiectul este contestat de specialişti de renume şi de mişcări de apărare a naturii, în special Cercul Dunării, pentru care deturnarea fluviului şi "canalizarea" sa ar antrena un "de­zas­tru ecologic", cât şi punerea în pericol a pânzelor freatice. De ase­menea, exista preocupare în le­gă­tură cu minorităţile ungare din Slovacia. Peste 150.000 de maghiari au semnat o petiţie  împotriva barajului şi pentru organizarea unui refe­rendum, cerere care nu a fost ex­clusă de către autorităţi.

În plan politic această controversă a aţâţat divergenţele de opinie între conservatori şi liberali la Budapesta. Şeful Guvernului, Miklos Nemeth, este ostil proiectului, pe când şeful partidului, Karoly Grosz, este un partizan. Evident, primul a câştigat. Va cere la sfârşitul lunii mai Parlamentului să revină asupra votului de la 30 mai 1988 care confirma conti­nuarea lucrărilor, "în ciuda manifestărilor populare desfăşurate în întreaga ţară". Este foarte posibil ca proiectul să fie cât de curând abandonat şi ca domnul Grosz să iasă încă o dată jumulit.  

La Praga, poziţiile sunt altele. Pentru "Rudé Právo", organul partidului comunist cehoslovac, "decizia Bu­dapestei nu a fost chiar o surpriză". Proiectul Gabcikovo-Nagymaros ju­ca de mai mult timp un rol important în dezvoltările politice interne din Ungaria. Pentru opoziţie, era folosit pentru discreditarea deci­ziilor luate anterior. Guvernul vor­beşte de încălcarea dreptului internaţional şi cere compensaţii, procedură nouă pentru două ţări membre CAER. Cehoslovacia esti­mează, pe bună dreptate, că retra­gerea Un­ga­riei din acest proiect comun, care a necesitat 20 de ani de studii, ar di­minua considerabil efec­tele aşteptate de la complexul hidroelectric de pe partea sa de frontieră.   

Miklos Nemeth trebuie să meargă miercuri, 24 mai, la Praga pentru a-şi explica poziţia. Discuţiile vor fi cu siguranţă animate. Va merge apoi, pentru acelaşi motiv, în Austria. Aici va fi primit cu mai mult calm. Cancelarul Vranitzky a declarat că res­pectă decizia Guvernului maghiar, în ciuda problemelor pe care le vor avea firmele implicate.

 În sfârşit, la 7 şi 8 iulie, ţările membre ale Pactului de la Varşovia se vor întâlni la Bu­cu­reşti unde nu se vor discuta doar pro­bleme militare. România a cerut o reuniune informală a şefilor de partid care să preceadă sum­mit-ul. În special pentru a se dis­cuta dife­rendul dintre România şi Un­garia cu privire la programul de sistematizare al lui Ceauşescu care este considerat de Budapesta drept o "asi­mi­lare forţată a minorităţii ma­­­ghia­re din România". Cehoslovacia nu va pierde această ocazie pentru a re­pune pe tapet problema ba­rajului.