În 9 martie, când Comisia Drepturilor Omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite condamna guvernul de la Bucureşti, Ceauşescu şi-a pus şapca, şi-a luat securiştii şi s-a dus să viziteze Centrala nucleară de la Cernavodă.
Înţepenită de ani de zile de "indicaţii" contradictorii, darea ei în funcţiune, periodic amânată, s-ar plasa prin anul 2000. În urmă cu câţiva ani, Ceauşescu ceruse să se facă economii de ciment şi metal – deşi este amplasată într-o zonă seismică! – acum a cerut ca echipamentele şi instalaţiile "să fie de cea mai bună calitate şi înaltă fiabilitate"... Aşa stând lucrurile, primul secretar al comitetului judeţean Constanţa, Mihai Marina, şi-a pus cenuşă în cap "subliniind autocritic că întârzierile se datorează şi felului necorespunzător în care a acţionat organizaţia judeţeană."
Dar nu s-a întors bine din călătorie, că în Occident a fost dată publicităţii scrisoarea celor şase. În aceeaşi zi, "Scînteia" îl înfăţişa cu chip de adolescent, printre "muncitori", dintre care unii uitaseră să-şi schimbe uniforma... În 14 martie, la ora 7:00 dimineaţa, Radio Bucureşti transmitea comunicatul Procuraturii generale cu inculparea pentru "spionaj" a lui Mircea Răceanu. La ora 12:00, în aceeaşi zi, "oamenii muncii" îşi exprimau pe calea undelor "indignarea" împotriva "denigrării realizărilor socialismului din România!"... Ceea ce însemna că marele secret transmis puterilor străine avea o legătură cu calittea acestor realizări...
Indignarea "maselor populare" s-a stins tot atât de brusc cum s-a declanşat şi, de a doua zi, 15 martie, Ceauşescu s-a grăbit să se arate publicului din Capitală, la Berceni, la Întreprinderea Vulcani şi la cea de maşini grele, "mari şi reperzentative unităţi industriale", fotografiindu-se împreună cu câţiva miniştri şi ingineri, printre care unii uitaseră să-şi scoată chipiul militar; atelierele păreau cam întunecoase. Să fi fost seara, pe furiş?
Lupta (Paris), nr. 119/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer
Citește pe Antena3.ro