x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dorim să ne legalizăm

0
22 Apr 2009 - 00:00

Publicăm mai jos un interviu luat de scriitorul William Totok - originar din România, exilat în Germania Federală - lui Mircea Băjan, purtătorul de cuvânt al grupării "România Liberă" a refugiaţilor din Ungaria.



● W.T.: Domnule Mircea Băjan, vă aflaţi în fruntea grupării de refugiaţi români din Ungaria despre care în ultimele luni mediile occidentale au relatat în mai multe rânduri. De fapt, cine sunteţi dvs., domnule Băjan? Un disident? Un opozant al regimului Ceauşescu? Sau doar un refugiat român?
● M.B.: M-am născut la Sibiu, la 6 septembrie 1958. Am avut o copilărie mai fericită decât a altor copii născuţi în România. Prin funcţia tatălui meu - nu ştiu nici acum, ceva de genul "referent relaţii internaţionale" la Ministerul de Externe - am călătorit mult. Ultima oară, într-o vacanţă de vară, în 1974, în Argentina. Discrepanţa între gradele de libertate în Vest şi în România devenea din ce în ce mai mare. Să nu credeţi că acolo, la ambasadă, poţi face ce vrei! Nu. La ultima ieşire am simţit bine lucrul acesta. Aşteptam să intre de servici la poartă tatăl unei fete şi împreună fugeam la film sau pur şi simplu la plimbare. Apoi am aflat că nu vorbisem frumos cu doi miliţeni care mă opriseră pe stradă, eu fiind grăbit să duc nişte medicamente... Atunci am înţeles şi m-am hotărât. În 1975, în februarie, am fugit cu un prieten de acasă spre libertate. Ne-au prins peste două săptămâni... Am înţeles ce e frica. Am mai înţeles că "a face totul pentru om" înseamnă "din ce în ce mai rău". Poate am aşteptat prea mult. Poate am dorit să învăţ prea mult... În urmă cu cinci ani, când tata a ieşit la pensie, am aflat - eu şi familia - că, de fapt, tata a fost colonel de securitate.


● W.T.: În România v-aţi bucurat de anumite privilegii. Aţi studiat geologia, aţi călătorit în străinătate. Aţi avut un post bun. Când şi de ce aţi luat decizia de a părăsi pentru totdeauna România?
● M.B.: A, nu am nici o rudă în străinătate. Nu sunt nici german, nici evreu. Sunt român şi nu aveam nici un sprijin din afară. Am auzit la radio ce se-ntâmplă în Ungaria, de "România Liberă", şi în iunie 1988 stăteam de vorbă cu... domnul Cornel Roşca! La Budapesta. Am avut de ales între "omul nou ceauşist" şi om, pur şi simplu. Am ales.


● W.T.: Credeţi că numai regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu a determinat mii de români să se refugieze în Ungaria şi să ceară acolo azil politic?
● M.B.: Oamenii au emigrat întotdeauna dinspre Est spre Vest. România nu are graniţe cu ţările vestice. Lagărul ONU de la Belgrad este o capcană de unde, de două ori pe săptămână, dubele poliţiei cară cu zecile români înapoi. În Ungaria se refugiază acum chiar şi români din lagărul iugoslav!
Ungaria a canalizat practic exodul românesc. În România, comunismul se confundă cu regimul Ceauşescu. Este grav pentru un sistem să poarte germenii totalitarismului şi să permită unui om totul şi celorlalţi nimic.


● W.T.: Ce rol joacă "România Liberă", al cărei purtător de cuvânt sunteţi, după ce predecesorul dvs., Virgil Pârvu, a fost expulzat la sfârşitul anului trecut de autorităţile maghiare?
● M.B.: În 1988, poporul maghiar a întins o mână poporului român. Au mai fost mâini întinse de-a lungul isotriei, dar în gol. Acţionăm acum să strângem această mână întinsă. La 15 noiembrie 1988 nu puteam să nu manifestăm. Mulţi dintre noi, şi chiar Virgil Pârvu, avuseseră curajul să iasă în stradă la Braşov.
Ducem acum o politică mai subtilă. Dorim să ne legalizăm. Am făcut paşi mari în acest sens. La scrisoarea noastră deschisă de felicitare de Anul Nou, adresată poporului şi Guvernului maghiar, publicată în unul dintre cele mai citite ziare oficiale din Ungaria - Magyar Memzet -, ni s-a răspuns oficial de către purtătorul de cuvânt al Guvernului. Când Guvernul maghiar urează "României Libere" "Putere, sănătate şi fericire", nu mai e nimic de spus. În ulti­mul timp, presa maghiară se interesează din ce în ce mai mult de "România Liberă".


● W.T.: Poziţia Guvernului maghiar faţă de "România Liberă", aş zice, este neclară. Dovadă faptul că trebuie să acţionaţi sub formă mai mult sau mai puţin clandestină. Pe de altă parte, întreţineţi, precum se ştie, relaţii excelente cu opoziţia democratică maghiară...
● M.B.: Colaborăm cu toate forţele democratice maghiare atât politic, cât şi pentru ajutorarea refugiaţilor. Aşa s-a ajuns să se recunoască oficial că 1.600 de refugiaţi - probabil mai mulţi! - au fost daţi înapoi în România şi să se stopeze această practică. Aşa am ajuns ca Ungaria să semneze Convenţia pentru refugiaţi de la Geneva din 1951. Uluitor, nu? Dar nimeni nu ştie ce sacrificii s-au făcut pentru aceasta. Am avut şi astfel de greutăţi. De curând, un membru din comitet, cu idei de extremă dreaptă, a fost în mod democratic înlăturat de la conducerea grupării. Asemenea elemente se distrug singure, în contextul actualei democraţii. Nu dorim să facem ceea ce au făcut comuniştii când au venit la putere. PCR îşi va semna singur, prin alternativele ce se vor formula, actul de deces. Aici, în Ungaria, partidul comunist se autodezintegrează. Studiem intens procesul de democratizare al Ungariei şi am început să lucrăm la un program de democratizare a României. Colaborăm cu Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, cu sediul la Paris, cu grupul de la Berlin, al cărui membru sunteţi, cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi, singura organizaţie care ne-a ajutat financiar până acum.

● W.T.: Cum apreciaţi, deci, rolul "României Libere"?
● M.B.: "România Liberă" are două mari roluri pentru exilul românesc. Unu: cei care au trecut pe la "Forum" - locul din faţa Hotelului "Forum" din Budapesta, unde în fiecare seară, la ora 18:00, se întâlnesc membrii grupării - au făcut o şcoală a curajului şi a politicii. Odată plecaţi mai departe, mulţi ne-au uitat, ştiind să lupte şi ştiind pentru ce luptă. Doi: datorită condiţiilor geopolitice în care acţionăm, avem rolul de a strânge exilul românesc în jurul nostru, de a-l convinge să renunţe la unele idei învechite sau naţionaliste. Să privească realitatea de astăzi şi respectarea Drepturilor Omului în România, să fie o platformă politică pentru toţi. Unirea face puterea. Cerem sprijinul mai multor guverne, inclusiv celui vest-german, şi al fiecărui om pentru un boicot economic al regimului antiuman de la Bucureşti.
Lupta, nr. 121/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer

Citeşte mai multe despre:   romania,   Ungaria,   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de