New York Times, despre sistematizarea României

În iulie 1989, un articol din New York Times, semnat de Craig R. Whitney, analiza pe larg situaţia României, care era tot mai des calificată drept stalinistă şi care se confrunta cu o tot mai accentuată izolare internaţională.

În timp ce Ungaria şi Polonia se îndreaptă spre sistemul pluripartit, şi celelalte ţări est-europene reflectează asupra viitorului, România continuă să se izoleze, în încercarea de a realiza viziunile liderului său, Nicolae Ceauşescu.

În capitala ţării, o parte din această viziune a devenit realitate, materializând-se într-un monument atât de imens, încât nu poate fi descris. Este o clădire albă, masivă, numită Casa Poporului, din care Ceauşescu şi soţia sa, Elena, vor conduce ţara după inaugurarea de luna viitoare.  

Palatul se continuă cu Bulevardul "Victoria Socialismului", delimitat de clădiri înalte de apartamente, destinate membrilor Guvernului şi înalţilor funcţionari, şi magazine de lux, cu produse despre care vânzătorii spun că sunt doar pentru vitrină, nu şi pentru vânzare. Bulevardul se află de-a lungul a cinci kilometri, unde înainte se găsea întortocheatul centru vechi al oraşului. În termenii folosiţi de oficiali, cartierele vechi au fost "sistematizate", proces început şi în zona rurală, trezind neliniştea tuturor.

Viziunea socială
Diplomaţii străini, care au observat transformarea paranoică a lui Ceauşescu, spun că rădăcina răului se află în viziunea socială - dorinţa de a transforma România dintr-o societate rurală înapoiată, într-o naţiune socialistă, industrială, asemenea celei pe care şi Stalin a încercat să o creeze în Uniunea Sovietică, tot prin metode totalitare.

Un diplomat vestic, expert în relaţia cu Europa de Est, spune despre Ceauşescu: "Cred că are o convingere sinceră. Este partizanul comunismului stalinist din 1933 şi a crezut sincer că aceasta este soluţia pentru rezolvarea problemelor de dezvoltare ale ţării sale. Acum este posibil ca el să mai creadă doar în sine, dar asta numai în semn de devotament faţă de marxism-leninism". Scorniceşti, locul de naştere al lui Ceauşescu, aflat la 100 de kilometri vest de Bucureşti, este modelul de aşezare rurală pe care dictatorul vrea să îl elimine din societatea românească. Fântânile şi bordeiele din copilăria lui Ceauşescu sunt acum îndepărtate pentru a face loc blocurilor de apartamente din beton.

În memoria tatălui
Ceauşescu s-a născut la Scorniceşti la 26 ianuarie 1918, iar rudele sale încă locuiesc în casa părinţilor săi. Un paznic în uniformă îi avertizează pe vizitatori să rămână pe cealaltă parte a străzii, unde se află o fântână cu apă de băut, ridicată în memoria tatălui lui Ceauşescu, Andruţă. La câteva sute de metri mai departe, pe vârful unui deal, în faţa capelei, se află un mormânt din marmură albă, cu o cruce şi portretul lui Andruţă şi al Alexandrei Ceauşescu. Tatăl şi fiul seamănă înspăimântător de mult. Mormântul şi fântâna exprimă pietatea filială, nu auto-glorificarea dictatorială. Adevăratul monument este noul bulevard al oraşului, Bulevardul Muncii. Acolo unde cândva se aflau casele ţărăneşti tronează blocurile de apartamente.

Străinii nu îşi pot da seama dacă sătenii care trăiesc acolo sunt mulţumiţi sau nu de transformare. În ochii lor se citeşte teama, aceştia neputând să discute cu cetăţenii străini fără să raporteze acest lucru poliţiei atotprezente.

Înlocuirea vechiului cu noul
Acum un an, într-o serie de discursuri, Ceauşescu a ameninţat satele cu extirparea, spunând că aşezămintele rurale cu mai puţin de 2.000 de locuitori nu sunt viabile din punct de vedere economic şi că oamenii care trăiesc în asemenea locuri trebuie să fie mutaţi în "complexuri agroindustriale". În afara ţării, discursurile sale au ridicat temerea că, în numele colectivizării, Ceauşescu va strivi cu buldozerul o nepreţuită moştenire arhitecturală.

Afirmaţia iniţială a lui Ceauşescu, potrivit căreia 7.500 de sate vor fi eliminate până la sfârşitul secolului, a fost cosmetizată de oficialităţile române după ce protestele internaţionale au calificat proiectul drept o monstruozitate. Însă diplomaţii vestici familiarizaţi cu situaţia de aici sunt de părere că programul va fi continuat.

Ameninţarea este considerată să fie cel mai mult îndreptată spre cele două milioane de etnici maghiari care trăiesc în aşezăminte rurale din Transilvania şi împotriva celor din nordul ţării.

Cartiere demolate
Totuşi, potrivit diplomaţilor vestici şi maghiari, nici un sat maghiar nu a căzut încă victimă planului de sistematizare. Totuşi, în ultimul an au fost demolate câteva cartiere rustice de la marginea Bucureştiului: Vlădiceasca, Ciofliceni şi Dimieni.

Demolările se anunţă cu puţin timp înainte, şi locuitorilor nu li se prea dă dreptul să se împotrivească. "S-a auzit despre sate care s-au împotrivit sistematizării", spune un diplomat vestic. Altuia i s-a povestit că în două sate, despre care se zvonea că vor fi "modernizare", ţăranii au mărşăluit până la primar şi l-au ameninţat cu moartea dacă nu opreşte proiectul.

Până acum, în practică, sistematizare nu se deosebeşte foarte mult de continua modernizare a cartierelor vechi care în Moscova se desfăşoară de 20 de ani.

Cu ocazia summit-ului Pactului de la Varşovia, de săptămâna trecută, Paul Focşa, arhitectul-şef al Bucureştiului, i-a dus pe jurnaliştii străini într-un tur al oraşului, arătându-le un cartier de vile din nordul oraşului. Jumătate din casele de aici fuseseră demolate, iar proprietarii lor, mutaţi în blocurile de peste drum.  

Noi apartamente raportate
"Bucureştiul a rămas după război cu o infrastructură medievală", spune Focşa. "Astăzi se bucură de o transformare de factura celei pe care a suferit-o Parisul în timpul lui Napoleon al III-lea. Scopul pe care îl urmărim este să creăm pentru oameni condiţii mai bune de viaţă. Am construit 6.700 de apartamente, pentru care am demolat circa 10-11% din vechile case."

Despre vastul Bulevard al Victoriei Socialismului, care se întinde de la Casa Poporului până la Piaţa Alba-Iulia, povesteşte: "Înainte, piaţa era dezorganizată, fără un stil arhitectural uniform. Vrem să le oferim oamenilor ceva plăcut la care să se uite".  Pe bulevard se află o amestecătură de clădiri de apartamente, birouri şi magazine impunătoare, în fiecare dintre acestea însă, personalul spunând că marfa nu este de vânzare.

Domnul Focşa a condus grupul în spatele faţadelor de travertin până la Mănăstirea Antim, un complex datând din secolul al XVIII-lea, conservat cu grijă şi neatins de lucrările de modernizare, pentru că aici se află scaunul Patriarhiei Ortodoxe Române.

Aici, Mitropoilitul Nifon, secundul Patriarhului, făcea o plimbare, în timp ce vizitatorii îl întrebau dacă prin planul de modernizare a Bucureştiului s-au distrus într-adevăr o serie de biserici, aşa cum se zvonea peste hotare. "Da, câteva biserici au fost demolate - biserici care nu prezentau prea mult interes istoric şi biserici care se aflau prea aproape de altele", a spus acesta în limba engleză.

Veche mănăstire distrusă
Focşa a recunoscut că Mănăstirea Văcăreşti, un alt monument istoric, a fost distrusă în cadrul planului de construire a centrului civic. "Fusese transformată de burghezie într-o închisoare", spune acesta. "Cele mai importante elemente arhitectuarale au fost salvate şi transportate pentru a fi conservate şi expuse publicului."

Un diplomat vestic comentează: "Cred că programul de sistematizare a avut un impact negativ în Vest, mai ales din cauza modului în care este pus în practică. Autorităţile pur şi simplu vin şi demolează casele. Oamenii nu au multe drepturi şi chiar dacă ei nu doresc să locuiască în blocuri, nu pot să se opună procesului sau să îl stopeze, aşa cum se întâmplă în Vest".

Dar sunt obligaţi să o facă. Platforma politică ceauşistă pentru următorul secol: "Socialismul trebuie să ofere tuturor membrilor societăţii, fără a discrimina, condiţii egale de muncă şi standarde de viaţă cât mai apropiate de cele urbane".