Puri şi duri

Cotidianul La Repubblica de la 18 noiembrie 1989 titra despre atitu­dinea Chinei, unul dintre ultimele bastioane ale comunismului rigid, faţă de reformele care cuprinseseră blocul estic, tradiţional comunist.

"Cotidianul poporului, organul oficial al Partidului Comunist Chinez nu mai poate ignora mult timp povestea Zidului Berlinului. Ceva s-a întâmplat în Germania de Est, şi asta trebuia relatat într-un fel sau altul. Astfel că, la două zile după ce târnăcoapele au făcut prima breşă în zid, cotidianul de la Pekin titra: Partidul Socialist German sprijină cu fermitate concepţia marxist-leninistă despre lume. După săptămâni de tăcere jenantă asupra celor care se petrec în Europa, presa chineză şi-a expus astfel propria versiune. La vârful regimului comunist cel mai ortodox în gândirea marxist-leninistă, aşa-numiţii "puri şi duri", viitorul este privit cu îngrijorare. (...) Între 6 şi 9 noiembrie, zile premer­gă­toare ultimului Comitet Central Chi­nez în care s-a decis numirea lui Jiang Zemin în fruntea Comisiei Militare ca urmaş al lui Deng Xiaoping, preşedintele nord-coreean Kim Il Sung a vizitat Pekinul în mare secret. Marele Conducător, cum i se spune la Fenian, a vrut să-şi reafirme sprijinul pentru guvernul chinez, în ciuda evoluţiilor politice din Uniunea Sovietică. După retragerea de pe scena politică a bulgarului Todor Jivkov, Kim Il Sung, în vârstă de 77 de ani, este li­derul comunist cel mai longeviv, fiind la putere din 1948.

Necesitatea de a avea relaţii cât mai strânse cu China nu este întâm­plă­toare. După căderea Zidului Berlinului, frontiera de la Panmunjom, care desparte Coreea de Nord de cea de Sud, a rămas acum ultima graniţă a Războiului Rece. Şi se vorbeşte, atât la Seul, cât şi la Fenian, despre reunificarea ţării. Dinspre Nord vin semnale contradictorii. Regimul lui Kim a înţeles că nu poate rămâne izolat la nesfârşit, a iniţiat contacte cu firme italiene şi germane, dezgheţând chiar şi dialogul cu SUA după vizita recentă a lui Gaston Sigur, asistentul secretarului de stat american James Baker. (...) Puritatea de diamant a ideologiei lui Kim nu dă semne că ar ceda şi se alătură liniei politice a premierului chinez Li Peng. Pekinul nu are nici o intenţie să-şi schimbe propriul sistem, în ciuda schimbărilor care se petrec în Europa de Est. (...) China priveşte cu neîncredere procesul de reforme de la Moscova.  Şi neîncrederea se transformă în iritare împotriva Occidentului: autorităţile au ordonat tuturor companiilor şi admi­nistraţiei să supravegheze propaganda reacţionară, miile de mesaje de protest care continuă să vină pe fax după represiunea din iunie. Şi Cuba întăreşte legăturile cu Pekinul. După ce l-a primit primăvara asta la Havana pe preşedintele sovietic, "El Lider Maximo" are în plan o vizită la Pekin pentru anul viitor. Şi în România perestroika rămâne un vis. Nicolae Ceau­şescu a devenit cel mai mare păstrător al "ortodoxiei" comuniste de sorginte stalinistă. Regimul său rămâne ca un scut de oţel în faţa oricărei încercări de deschidere. Şi izolarea perfectă a Bucureştiului a fost reafirmată recent într-un interviu acordat de Con­du­cător săptămânalului american Newsweek: "Sunt preocupat de deciziile luate de unele ţări", a spus Ceauşescu, "decizii care înseamnă renun­ţarea la principiile socialismului. În România nu vor avea loc reforme, şi dacă s-ar încerca aplicarea lor ar fi un adevărat dezastru".