Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deşi făcută "pentru binele poporului şi in numele lui", naţionalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost ţinută departe de "urechile poporului". ⢠Lege şi fărădelege
Cu paşi mărunţi şi tăcuţi spre naţionalizare
Deşi făcută "pentru binele poporului şi in numele lui", naţionalizarea - trecerea mijloacelor economice in proprietatea statului - a fost ţinută departe de "urechile poporului". Conducătorii Partidului Muncitoresc Romăn au pregătit actul in amănunt, incepăndu-l, in forţă, cu confiscarea averii Casei Regale.
"Reţeta sovietică" pentru infăptuirea idealului comunist cerea parcurgerea unor paşi concreţi de către noile state-satelit subordonate URSS-ului: căştigarea alegerilor de către un partid comunist sau muncitoresc, instituirea controlului puterii comuniste in toate variantele ei - executivă, legislativă, judecătorească, trecerea economiei sub "protectoratul" statului. In Romănia, incepănd cu 1945 şi pănă in 1948, comuniştii făcuseră toţi paşii. După proclamarea Republicii Populare Romăne şi infăptuirea reformelor agrară şi monetară, la jumătatea anului 1948 a venit răndul naţionalizării.
O "NECESITATE". In numărul din 1 ianuarie 1948, revista Biroului Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti (Cominform) - "Pentru pace trainică, pentru democraţie populară" - a publicat un articol semnat de liderul comuniştilor romăni, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este pentru prima dată cănd Dej vorbeşte despre "necesitatea" iniţierii actului de naţionalizare. Fraza cu pricina o va repeta, şase luni mai tărziu, in discursul rostit in faţa Marii Adunări Naţionale, cu ocazia supunerii spre aprobare a legii naţionalizării: "Trecerea mijloacelor de producţie in măinile statului este o necesitate, deoarece aceste arme economice se smulg din măinile acelora de la care am smuls armele politice."
Citește pe Antena3.ro
Fără a rosti vreodată public cuvăntul "naţionalizare", comuniştii mai "scapă" un semn al intenţiei lor de trecere in proprietatea "celor mulţi" averea celor puţini. Prin Decretul nr. 729/13 aprilie 1948 fusese promulgată noua Constituţie a Republicii Populare Romăne, care prevedea la articolul 11: "Cănd interesul general cere, mijloacele de producţie, băncile, societăţile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adică bun al poporului, in condiţiunile prevăzute de lege."
Insă de la intenţie la faptă nu a fost decăt un pas. Şi unul aproape sigur după cel de abolire a monarhiei: in mai 1948, Prezidiului Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr. 938 prin care Domeniile Coroanei intrau in proprietatea statului. De asemenea, se specifica in actul normativ, "toate bunurile mobile şi imobile care la data de 6 martie 1945 se aflau in proprietatea fostului Rege Mihai I, ori a altor membri ai fostei familii regale, trec pe aceeaşi dată in proprietatea statului romăn."
SCENARII DIN UMBRĂ. Pentru a-şi asigura succesul acţiunii, liderii comunişti au pregătit in cele mai mici detalii naţionalizarea. Abia după deschiderea arhivelor s-a aflat că, in tainice şedinţe ale Biroului Politic, s-a pus la cale un plan amănunţit ce cuprindea locul, timpul şi oamenii cu care se va infăptui actul naţionalizării. Ba mai mult, ziua de 11 iunie (aleasă datorită incărcăturii ei festive - se implineau 100 de ani de la revoluţia paşoptistă, cănd urma a fi făcut marele anunţ, fusese impărţită pe ore, astfel incăt fiecare ştia ce are de făcut şi in căt timp. Incepănd cu ora 4 dimineaţa, se făcea instruirea personalului din intreprinderi, in special a liderilor organizaţiilor de partid din fiecare fabrică sau uzină şi a reprezentanţilor sindicatului. Pregătirile continuau cu sigilarea caselor de bani sub pretextul efectuării unor controale, pănă la ora 13, cănd cei aleşi de partid in funcţii de conducere - neapărat din răndul muncitorilor, activişti fideli ai PMR - trebuiau să preia conducerea fabricilor. Ora următoare, la 14, in toată ţara erau programate mitinguri de susţinere a naţionalizării de către oamenii muncii. Iar programul s-a desfăşurat intocmai.
Intregul plan a căzut in sarcina Comisiei superioare pentru naţionalizare, alcătuită din reprezentanţi ai Comisiei Superioare Economice, Ministerului Industriei, al celui de Interne, Finanţelor şi Jusiţiei, sprijinită de o comisie tehnică de naţionalizare şi de 35 de comisii judeţene. Rolul de mănă forte al intregii acţiuni a revenit Ministerului Afacerilor Interne, condus de Teohari Georgescu. Rolul funcţionarilor Internelor era precis: să impiedice "orice acţiune de sabotaj, terorism, agitaţie, propagandă duşmănoasă şi sustragere de bunuri, acte, registre." Şi pentru a se evita răscularea, impotrivirea patronilor de intreprinderi naţionalizate, aceştia, precum şi personalul "insuficient verificat", au fost puşi sub straşnică urmărire.
Legislaţie
"Cănd interesul general cere, mijloacele de producţie, băncile, societăţile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului"
Constituţia Republicii Populare Romăne, art. 11, 1948
Citiţi şi ⢠Lege şi fărădelege
