Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Folosindu-se de mijloacele tipice organizarii statului bolsevic si de propaganda, dar si speculand neintelegerile dintre liderii locali, discipolii Kremlinului au ajuns la conducerea Coreii de Nord si a Chinei.
Folosindu-se de mijloacele tipice organizarii statului bolsevic si de propaganda, dar si speculand neintelegerile dintre liderii locali, discipolii Kremlinului au ajuns la conducerea Coreii de Nord si Chinei. Kim Ir Sen si Mao Tsedong devin noii idoli ai unor mari multimi convertite la "religia" comunista.Asia comunista
Dupa asigurarea suprematiei in partea central-sud-estica a Europei, Stalin s-a consolat cu ideea ca Europa Meridionala era o "cauza pierduta". Acolo, influenta Statelor Unite si a Angliei se simtea mult mai pregnant. Cu atat mai mult cu cat, in Grecia, de pilda, britanicii au intervenit militar impotriva Frontului de eliberare nationala condus de generalul Markos, "omul sovieticilor" si presedinte al "Guvernului provizoriu al Greciei libere". Rusii nu s-au straduit foarte tare sa acapareze nici Finlanda, unde comunistii au pierdut alegerile din iulie 1948. S-au multumit cu incheierea, in aprilie 1948, a unui Pact de cooperare si ajutor reciproc, in care se prevedea ca principiul de baza era cel al "neinterventiei in treburile celeilalte parti", Finlanda exprimandu-si "dorinta de a nu se implica in dezacordurile dintre marile puteri". CELE DOUA COREI. In schimb, vecinii din Asia si prezenta in zona a trupelor sovietice au dat sperante Moscovei. In Coreea, de pilda, incepand cu vara lui 1945, sovieticii erau singura forta de ocupatie. "Comitetul de pregatire a independentei Coreii", alcatuit din comunisti si nationalisti coreeni, avea ca scop, dupa modelul bolsevic, crearea altor comitete populare in toata tara. Dar sosirea trupelor americane (8 septembrie 1945) si instaurarea in decembrie a unui regim de tutela strica planurile sovieticilor si consensul de pe teritoriul corean. Comunistii coreeni au pierdut dominatia, pastrandu-si doar zona de Nord, din preajma paralelei 38, ajutati fiind de Armata Rosie. In zonele ocupate de soldatii sovietici s-au refugiat 30.000 dintre cei 200.000 de coreeni emigranti in URSS. Liderul acestora era fostul subofiter al Armatei Rosii, Kim Ir Sen, avansat acum la gradul de capitan. Tot el, sustinut de o "adunare populara", va avea un cuvant greu de spus in proclamarea "Republicii Populare Democrate Coreene" (9 septembrie 1948), al carei "creier si suflet" va deveni. Recunoscuta imediat de catre URSS, Republica Populara Democrata Coreeana semneaza cu aliatul sau sovietic un tratat de cooperare economica si culturala (martie 1949). INVINGATOR - MAO TSEDONG. Inainte de finalul celui de-al doilea razboi mondial, comunistii chinezi au convenit cu nationalistii sa lupte petru infrangerea "invadatorilor" japonezi. Dupa 1945, insa, cand pericolul a fost inlaturat "multumita" atacului atomic al americanilor asupra Japoniei, in sanul aliatilor chinezi s-a cuibarit discordia: orgoliile celor doi lideri - Mao Tsedong si Cian Kai Si - au impins tara intr-un razboi civil (1946-1949). Victoria obtinuta de "tabara" lui Mao s-a datorat unui spirit de motivatie mai puternic in randul soldatilor sai, a greselilor tactice comise de adversari, lipsei de unitate dintre comandantii armatei adverse. Comunistii au excelat si la capitolul propaganda, atragand de partea lor populatia satelor pe unde treceau, facand apologia si promisiunea unor reforme utile, apeland la sentimentul patriotic. Victoria lui Mao si proclama rea Republicii Populare China (1 octombrie 1949), al carei conducator a fost ales, l-a indemnat pe istoricul Lucien Bianco sa declare ca "Armata Rosie nu a cucerit China, China a venit la ea". De altfel, nici Stalin nu-si facuse mari sperante in privinta lui Mao, preferandu-l intr-o prima etapa pe nationalistul Cian Kai Si. CONTROLUL ABSOLUT AL PARTIDULUI. Nici una dintre schimbarile politice nu ar fi produs efecte atat de vizibile si durabile in noile "republici populare" asiatice, daca nu ar fi fost insotite de schimbarile la nivelul societatii. Si in China si in Coreea de Nord, partidul s-a implicat inclusiv in organizarea si propagarea unui nou stil de viata. Printre noile reglementari ale autoritatilor comuniste s-a numarat stabilirea unui nou "ciclu de mariaj", care permitea femeilor coreene sa se casatoreasca de la varsta de 18 ani si barbatilor de la 20, in timp ce in China varsta legala era de 27 la femei si 30 la barbati. In plus, una dintre conditiile pentru incheierea unei bune casatorii era ca partenerii sa fie alesi dupa rationamente ideologice si politice. Copiii cresteau simultan cu parcursul lor de membri ai organizatiilor de tineret. Deveneau "octombristi" la implinirea varstei de 7 ani, dupa 10 ani treceau la pionieri, iar "tanar muncitor sau comunist" se numeau dupa 15 ani. Inmultirea sindicatelor pe toate ramurile, a organizatiilor de femei, urmarea includerea si dependenta fiecarui individ de un grup controlat politic.
Citește pe Antena3.ro
|
FRANTA PIERDE
| ||
|
|
|
