Comunism - "Tatucul" Stalin hotara din birou soarta lumii

Toti liderii partidelor comuniste din lagarul sovietic considerau o "onoare" nesperata intalnirea cu Stalin. Pentru unii, prilejul a echivalat cu urcarea in ierarhia partidului, pentru altii - caderea in dizgratie sau, uneori, moartea. Multe dintre deciziile care au pecetluit soarta istoriei s-au luat in "barlogul lui Stalin".

Dupa infiintarea Uniunii Sovietice, consfintita prin Constitutia sovietica (1924), Moscova a devenit capitala internationalismului proletar. Pe tot parcursul Cominternului (1919-1943), spre Moscova veneau ca spre o "Mecca a comunismului" "apostolii rosii" din intreaga lume.

MOSCOVA ORDONA! Toate formatiunile de stanga afiliate Internationalei aveau printre obligatiile lor raportarea periodica a succeselor sau a greselilor inregistrate in activitatea lor. Asa s-a nascut legenda "calatoriilor la Moscova", care au ocupat un loc important in existenta oricarui lider si partid comunist din lagarul sovietic. Vizitele in capitala Uniunii Sovietice reprezentau unul dintre principalele canale de comunicare, in special pentru partidele comuniste care activau in clandestinitate. PCDR a fost unul dintre ele. Nevoia de a supravietui si a pastra nestinsa "flacara revolutionara" a indreptat mereu privirile comunistilor catre Kremlin, de unde veneau toate indicatiile si sarcinile de partid, dar si numele persoanei care urma sa ocupe locul de frunte din conducerea unui partid. Inainte de a numi pe vreunul dintre conducatorii partidelor importante, Stalin cerea sa-l cunoasca personal pe viitorul lider si sa se asigure de loialitatea acestuia.

REALITATEA BATE PROPAGANDA. Parerea impartasita de toti cei care l-au vazut in carne si oase pe Stalin a fost ca, de fapt, acesta nu semana cu maiestuosul personaj din pozele de propaganda. De pilda, traducatorul sau personal de limba engleza si germana, Valentin Berejkov, si-a amintit ca la prima intalnire a fost socat sa vada un individ mic de statura, dizgratios, dar care inspira, doar prin simpla lui prezenta, teama si respect. Unul dintre "norocosii" care au avut "onoarea" mai multor intrevederi cu Stalin a fost iugoslavul Milovan Djilas. Dupa propriile socoteli, el fusese primul comunist din Iugoslavia primit la stapanul Kremlinului. Impresionat de intalnirile cu "tarul rosu" si efectele acestora, Djilas a dedicat subiectului o carte intreaga. Pentru publicarea lucrarii "Intalniri cu Stalin", a fost "rasplatit" cu cinci ani de inchisoare.

ENERGIC, BRUTAL SI... PLIN DE UMOR! "Stalin era in uniforma de maresal si incaltat in cizme moi, isi aminteste Djilas, fara alte ordine in afara de steaua de aur, ordinul «Erou al Uniunii Sovietice», in partea stanga a pieptului. In tinuta lui nu era nimic artificial si nici o poza. Acesta nu era acel Stalin maiestuos din poze, nici cel din filmele documentare: teapan, cu pas si tinuta calculate. Nu statea linistit nici o clipa, isi facea de lucru cu luleaua care avea punctul alb al firmei engleze «Dunhill»; incercuia cu creionul albastru cuvantul principal al temei in discutie, pentru ca apoi sa-l stearga cu linii oblice, pe masura ce discutia asupra lui se apropia de sfarsit, invartea capul incoace si incolo si se rasucea pe scaun. M-a surprins si pronuntarea lui: se simtea ca nu e rus. Insa vocabularul lui rusesc era bogat, iar modul lui de exprimare, cu folosirea din abundenta a zicalelor si proverbelor rusesti, era foarte pitoresc si plastic. Dupa cum m-am convins mai tarziu, Stalin cunostea bine limba rusa, insa numai pe aceasta, in timp ce cunostintele de istorie politica erau singurele lui cunostinte care depaseau cadrul rusesc. Intr-o singura privinta nu am fost surprins: Stalin avea simtul umorului, un umor brutal, sigur de sine, insa nu fara rafinament si profunzime."

ROMANII, LA KREMLIN. Intalnirile cu Stalin ale comunistilor romani au fost putine si pline de emotii, date fiind personalitatea puternica si temperamentul imprevizibil al "parintelui popoarelor". Printre comunistii romani care au trecut pragul Kremlinului pentru a se intalni cu Stalin au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej si Petru Groza. Ana Pauker, spre exemplu, a fost si ea o singura data in fata lui Stalin. Cu acest prilej, Stalin a transat disputa dintre ea si Gheorghiu-Dej pentru locul prim in candidatura pentru alegerile din 1946.

OBLIGATII
"La urma i-am predat lui Stalin cadourile, abia acum si aici toate aratau saracacios si primitiv. Insa el nu a lasat prin nimic sa se inteleaga ca le-ar dispretui. Cand a vazut opincile a spus «lapti», ceea ce in rusa inseamna «opinci». Iar pusca a deschis-o si a inchis-o, a cantarit-o in mana si a remarcat: «A noastra e usoara»" - Milovan Djilas

IMPRESII
"Am fost viu impresionat de cultul pe care intregul popor il are in fata pe Lenin si dragostea deosebita, respectul, as putea spune chiar adoratia pentru Stalin" - Constantin I. Parhon, presedintele ARLUS, membru al Academiei Romane