Tovarasul "Marius"

Conform traditiei impuse de Internationala a III-a Comunista PCdR "primeste" de la Kremlin un nou secretar general in persoana lui Stefan Foris.

Stefan Foris - noul secretar general al PCdR

Fidel lui Bela Kuhn in tinerete, dupa constituirea Romaniei Mari, Stefan Foris devine membru al PCdR. Datorita penuriei de cadre de partid, a fost numit de Comintern ca secretar general al comunistilor romani, spre nemultumirea multora. Tactica lui de a mentine partidul inactiv si certurile cu ceilalti activisti i-au fost fatale.

Conform traditiei impuse de Internationala a III-a Comunista, PCdR "primeste" de la Kremlin un nou secretar general in persoana lui Stefan Foris. Activitatea sa in cadrul formatiunii comunistilor romani, plina de disensiuni, va sfarsi in 1944, o data cu inlaturarea lui de catre fostii sai tovarasi.

Autobiografie pentru Comintern. Cine a fost Stefan Foris? La aceasta intrebare a raspuns si el in iulie 1940 in fata Cominternului, pentru Secretariatul caruia redacteaza o ampla autobiografie (nouasprezece file) si completeaza si o fisa de cadre.

Nascut la 6 mai 1892, la Tarlungeni, judetul Brasov, in familia unui proprietar de caramidarie, Stefan Foris a beneficiat de bunastarea parintilor sai, care i-au asigurat o educatie de inalta clasa. Intelectual cu inclinatii spre stiintele exacte si limbile straine, tanarul si-a desavarsit studiile la Budapesta, la o facultate de fizica-matematica. In aceeasi capitala a Ungariei, atras de ideile revolutiei proletare mondiale, se inscrie in Partidul Comunist Ungar (1918) si sustine cauza comunistului Bela Kuhn, luptand alaturi de acesta.

In timpul primul razboi mondial, conform propriilor declaratii, a participat ca locotenent sub steagul Austro-Ungariei "la ofensiva contra armatei romane". La finalul razboiului se intoarce pe pamant natal, la Brasov. Aici isi reia activitatea politica in calitate de membru al Partidului Socialist. Peste cativa ani, in 1923, alege ca loc de rezidenta Bucurestiul, unde intra in contact cu miscarea comunista romana, devenind membru al PCdR din 1926. Deoarece era ilegal, Foris activeaza ca voluntar in organizatia Ajutorului Rosu, in a carei conducere ajunge. Isi descopera calitati de jurnalist si propagandist, lucrand la mai multe reviste ale asociatiei.

CEA DINTAI ARESTARE. Vanatoarea pe care o initiase Siguranta impotriva comunistilor care se incapatanau sa activeze clandestin avea sa-l aiba ca victima si pe Foris. In 1928 il gasim doar pe lista inculpatilor in procesul comunistilor de la Cluj, unde, judecat in lipsa, este condamnat la 10 ani de inchisoare. Va fi absolvit de pedeapsa dupa amnistia generala din 1929. Absenta din boxa acuzatilor se datora fugii sale in "tara sovietelor". Acolo urmeaza Scoala de cadre "V.I. Lenin" si devine unul dintre bine pregatitii agenti ai Cominternului, ca functionar in Biroul pentru Europa de Vest. Invatatura scolii moscovite intr-ale organizarii muncii de partid o va pune in practica la intoarcerea in tara, unde este rapid reperat ca activist de valoare, ordonat si disciplinat. In documentele de partid ale epocii, il gasim sub pseudonimele Illin, Valer, Arin, Lungu, Lotian, Sigfrid, Batranul.

ANGAJAMENTUL. In 1932 este arestat pentru a doua oara pentru propaganda comunista si condamnat la cinci ani de inchisoare. Astfel ajunge Foris sa cunoasca Doftana. Dar inainte cu doi ani de expirarea pedepsei, Foris este eliberat (1935), eliberarea sa inainte de termen datorandu-se semnarii unui angajament conform caruia renunta la "munca de partid". Peste doar un an insa devine membru al Comitetului Central al PCdR, pozitie din care se ocupa cu sectia de agitatie si propaganda. Pana in 1940 urca treptat spre varful partidului, mai intai ca membru al Secretariatului CC, alaturi de Lucretiu Patrascanu, Bela Breiner, Ilie Pintilie, din 1937, ca secretar al Comitetului Central al PCdR. Una dintre misiunile sale era aceea de distributie a finantelor primite de PCdR de la Comintern. Banii serveau pentru plata actiunilor propagandistice si avocatilor care ii aparau pe comunisti in justitie.

VARFUL CARIEREI. 1938 - anul in care doi functionari ai Sectiei de cadre a Comitetului Executiv al Internationalei a III-a analizeaza informatiile privind cadrele de conducere ale PCdR - este reperul ascensiunii lui Foris la functia cea mai inalta din partid. Cominternistii constata si consemneaza in raportul lor ca el este singurul a carui biografie nu cuprinde "momente compromitatoare de un fel sau un altul sau neclare in trecut".

Analizand situatia tulbure din partid, dupa demiterea lui Boris Stefanov in 1938 si moartea lui Bela Breiner (martie 1940), Cominternul decide numirea unui nou secretar general. Cum Vasile Luca esueaza in tentativa sa de a ajunge la Moscova, fiind arestat la Cernauti, Foris decide intr-o sedinta conspirativa sa plece el sa prezinte la Moscova raportul de activitate al Partidului. Isi decide si insotitorul: Teohari Georgescu. Dupa un drum cu peripetii, cei doi sosesc la Moscova la 22 mai 1940.

In timpul intalnirilor cu mai multi reprezentanti ai Internationalei, Foris este criticat pentru atitudinea sa neconforma cu principiile luptei de clasa impuse de la Kremlin. Foris a incercat sa se disculpe, dand vina pe lipsa banilor, fapt contrazis insa de tovarasul sau de drum, Teohari Georgescu. Intr-o caracterizare pe care i-o face Boris Stefanov, Foris era descris ca un "cadru pregatit, cinstit, devotat si comunist neinfricat (…), dar ca, din cauza perioadelor de detentie si a vietii in ilegalitate, Foris a intrerupt contactele directe cu muncitorii, fiind chiar suspect de «sectarism si doctrinarism»". Seria de critici impotriva lui Foris o completeaza Gheorghe Stoica si Teohari Georgescu, alt aspirant la functia suprema in partid.

In timpul vizitei celor doi in capitala URSS, Armata Rosie ocupa Basarabia, Bucovina de Nord, iar Bulgaria obtine Cadrilaterul. Temandu-se sa revina in tara, Foris cere sa ramana la Moscova, dar cererea ii este respinsa. Ba, mai mult, este nevoit sa treaca printr-un instructaj privitor la organizarea de sabotaje, actiuni subversive, folosirea de cifruri si tehnici de spionaj. Cominternul avea nevoie, asadar, de lupte de partizani si sabotaje pentru care comunistii romani nu pareau a fi pregatiti si dornici sa le aplice.

IN SUBTERAN. Revenirea lui Foris in tara se face tot clandestin, chiar in ultima zi a lui 1940. Georgescu, alias Popov, ajunsese inaintea lui cu doua luni. Revenirea in tara se face tot pe furis, Foris reusind sa treaca Dunarea pe la Tulcea cu ajutorul lui Dumitru Coliu (viitor membru al Biroului Politic dupa 1944), care ii pusese la dispozitie o barca. De la plecarea sa in URSS si pe intreaga perioada a mandatului sau, el ramane aproape neremarcat in rapoartele Sigurantei, care il credea fie mort, fie refugiat pe teritoriul sovietic. De altfel, secretarul general era greu de reperat din cauza masurilor extreme de securitate personala pe care le lua. In acest sens, Foris parea intruchiparea precautiei. Pentru a nu fi descoperit, avea mai multe case si nume conspirative, un singur "tehnic", circula doar cu masina lui. Nici tovarasii sai nu se bucurau de o libertate mai mare: cei care incalcau legile conspirativitatii erau aspru pedepsiti. Prigoana birocratica instituita de Foris avea sa-i largeasca cercul de inamici.

MENTORUL
"Tov. Foris este un jurnalist, un pedagog al partidului. Trebuie mentionat ca multi dintre tovarasii tineri au invatat de la el cunostintele despre marxism-leninism si au iesit din inchisoare pregatiti" - Gheorghe Stoica, 1940

ARBITRUL

Una dintre misiunile pe care le-a primit Foris in Romania ca agent cominternist a fost sa puna capat conflictului dintre liderii PCdR in timpul luptelor fractioniste dintre 1929 si 1930. Il sustine pe Vitali Holostenco impotriva lui Pauker. Dar aceasta misiune nu-i reuseste. Este arestat in 1932 la Bucuresti, impreuna cu sotia sa, Lotti, si este judecat in baza Legii Marzescu. Nu neaga ca ar apartine partidului comunist (ale carui manifeste ii burduseau buzunarele) si declara ca procesul este de fapt o miscare impotriva comunistilor din tara. Este condamnat la 5 ani de inchisoare si amenda, Lotti primind doi ani.

CERTARETUL

In calitate de conducator al PCdR, Foris a intrat in conflict cu Constantin Parvulescu. Acesta din urma se aliaza cu Grigore Raceanu, alianta etichetata de Foris ca "fractionism". Fiind un vechi militant comunist, Parvulescu a scapat insa doar cu o sanctiune minora. A doua greseala a fost insa mult mai grava: uitarea intr-un taxi a unei mape cu documente secrete, "scapare" care va avea ca rezultat arestarea mai multor comunisti. Ca urmare, Foris il consemneaza pe Parvulescu intr-o casa conspirativa. Revansa lui Parvulescu vine in momentul in care se pune la cale eliminarea lui Foris de catre grupul lui Bodnaras.