"Tradatorul" Foris

In condica nescrisa tinuta de acuzatorii lui Foris se adunasera in 1944 un numar apreciabil de culpe. Dintre toate, cea ca si-ar fi tradat tovarasii autoritatilor regimului Antonescu era de departe cea mai grava.

Piesa de rezistenta din dosarul acuzarii

Pe seama lui Foris, ultimul secretar al PCdR numit de Comintern, comunistii care l-au cunoscut au pus multe greseli. In condica nescrisa tinuta de acuzatorii sai se adunase in 1944 un numar apreciabil de culpe. Dintre toate, aceea ca si-ar fi tradat tovarasii autoritatilor regimului Antonescu era de departe cea mai grava.

Pus in fata atator schimbari la care nu avusese nici o contributie, se nasc nenumarate intrebari. In primul rand, ce a facut si cine era "partidul comunist" in anii razboiului?

Din decembrie 1940, PCdR avea un nou secretar general - Stefan Foris, "uns" la Moscova, conform canoanelor noii religii laice care a fost comunismul. Mai multe fapte l-au facut destul de repede suspect in randul tovarasilor sai de partid. Care au fost asadar greselile de care era acuzat Stefan Foris? Ce motive au putut justifica sfarsitul de drama shakespeariana pe care l-a avut ultimul secretar al partidului comunist ilegal din Romania burgheza?

LA ORDINEA ZILEI. Viata majoritatii comunistilor de dinainte de 23 august 1944 a fost un permanent "du-te vino", nu numai intre Bucuresti, Moscova, Praga, Viena sau Berlin, ci si intre puscarie si libertate. Aproape ca nu exista ilegalist care sa nu fi trecut prin anchetele Sigurantei, anchete care duceau sau nu la pedepse privative de libertate. In aceste conditii, foarte multi, in schimbul unei pedepse mai mici, alegeau sa tradeze partidul. In timpul anchetei dadeau numele persoanelor aflate in structurile de conducere, adresele caselor conspirative, numele conspirative sub care se ascundeau la un moment dat diversi lideri. Istoria PCdR este nu numai un lung sir de certuri, ci si un lung sir de tradari. Dintre acestea amintim numai de "caderea din 1926" a intregii conduceri in mainile Sigurantei, ramasa in istoria partidului ca "tradarea lui Willy Roth - Cucu", care a dus la infiintarea Biroului Politic din strainatate si la "decapitarea" practic a partidului. Sau de faptul ca unul dintre liderii marcanti ai perioadei 1944-1952, Vasile Luca, s-a dovedit a fi fost informator al Sigurantei. Asadar existau nenumarate precedente care sa justifice suspiciunea permanenta ce plana asupra tuturor membrilor partidului, de la cel mai neinsemnat si pana la secretarul general. In acea perioada, toata lumea suspecta pe toata lumea si, iata, avea si motive sa o faca.

TRADATORUL. Principala acuzatie care i-a adus lui Foris destituirea si apoi moartea a fost aceea ca isi trada confratii de idei Sigurantei burgheze. In perioada cat s-a aflat la conducerea partidului au avut loc numeroase "caderi" - in limbajul comun insemnand arestari si condamnari ale militantilor comunisti. Unele dintre acestea au fost spectaculoase, in sensul ca au ajuns in inchisoare nu membri de rand, ci lideri importanti. In 1941 a fost arestat intregul Secretariat al partidului. In toamna a fost arestat grupul format din sotii Francisc si Lili Paneth - Adalbert Kornhauser - Ada Marinescu. Implicati in actiuni de sabotaj, au fost condamnati la moarte si executati. Un an mai tarziu a "cazut" Petre Gheorghe, seful Comitetului Judetean Ilfov al PCdR. In 1943, in imprejurari de-a dreptul ilare, o parte importanta din arhiva partidului a ajuns in posesia Sigurantei, fapt care s-a soldat cu noi arestari in randul comunistilor care activau la Institutul de Statistica si la "caderea" casei conspirative din Strada Crangului nr. 15, loc unde se tineau numeroase sedinte de partid. Arestarile din perioada amintita au fost mult mai numeroase. Acestea au fost in schimb cele care au avut cele mai importante consecinte, constituind piese grele in dosarul acuzarii lui Foris. La fiecare din aceste arestari Foris se afla prin preajma, dar scapa ca prin urechile acului. Acest lucru i-a facut pe cei arestati in aceste imprejurari, dar si pe cei arestati anterior sa-si puna intrebarea: "Cum se face ca Foris scapa de fiecare data?". Intre intrebare si suspiciunea ca el insusi ar fi tradatorul care si-a deconspirat colegii nu a mai fost decat un pas. O serie de elemente indreptatea aceasta presupunere, altele, nu.

Un element in defavoarea lui Foris a fost acela ca in anii cat s-a aflat la conducerea partidului a actionat in vederea strangerii de date biografice ale membrilor partidului si a adreselor lor, precum si ale rudelor acestora. Regulile conspirativitatii interziceau ca un comunist sa cunoasca unde locuieste si cu cine se intalneste un alt comunist. Membrii cei mai importanti locuiau in casele conspirative ale partidului. Or, cu cat stiau mai putini adresa exacta a colegilor, cu atat scadea riscul - de altfel foarte mare - ca ele sa fie deconspirate Sigurantei in cazul in care un comunist ar fi fost arestat.

TRECUT DUBIOS. Pe fondul acestei suspiciuni a fost rememorata si activitatea anterioara a secretarului general. Cu aceasta ocazie, binevoitorii si-au amintit ca in 1935 la Doftana, in timp ce ispasea o condamnare de patru ani, a incercat sa determine pe detinutii politici sa cedeze presiunilor facute de administratia inchisorilor, iar la iesire a semnat o declaratie de renuntare la ideile politice comuniste. Acuzatorii lui Foris, oameni care la randul lor aveau stagii vechi in miscarea comunista, uitasera ca insusi Cominternul era cel care le cerea adeptilor sa se dezica in anumite momente de miscarea comunista. Ratiunile erau de ordin tactic - pentru a induce in eroare autoritatile. Foris a mai fost arestat o data in 1938, dar a fost eliberat la scurt timp, desi Siguranta stia ca face parte din conducerea PCdR.

DOCUMENTE DE PARTID UITATE IN TAXI

De identificarea de catre autoritati a casei din Strada Crangului nr. 15 ca fiind una conspirativa a partidului comunist a fost acuzat la vremea respectiva Stefan Foris. Ulterior s-a aflat insa ca vinovat era de fapt Constantin Parvulescu (foto). Acesta se deplasase de la o casa la alta cu o masina de piata (echivalentul unui taxi), insotit fiind de tehnica sa. Fata a uitat in masina plicul care continea arhiva personala a lui Parvulescu si alte documente de partid. "Eu nu am stiut ca ea are plicul, daca stiam, il luam asupra mea (...). Cand am auzit ca l-a uitat, era sa cad din picioare", s-a justificat peste ani vinovatul. Soferul taxiului a gasit plicul, s-a uitat sa vada ce contine si, sesizand ca e vorba de materiale comuniste, l-a predat Sigurantei. Astfel, un fapt banal a dus la o noua "cadere", pe care tovarasii de idei nu au ezitat sa o puna pe seama tradarii lui Foris. Presedinte al Comisiei de control al partidului dupa razboi, Parvulescu nu si-a facut autocritica. In schimb, i-a invinuit pe altii de fapte pe care nu le-au comis.

SUSPICIUNI

Un alt fapt, la fel de plauzibil sau de neplauzibil ca si celelalte, care l-a facut pe Teohari Georgescu sa-l banuiasca pe Foris de legaturi cu autoritatile, s-a petrecut cu prilejul arestarii lui Iosif Chisinevschi. Siguranta a perchezitionat casa in care acesta se afla. Desi in cuier se aflau hainele lui Foris, cu multe numere mai mari decat cele ale arestatului, agentii nu au intrebat ale cui sunt. "De ce Siguranta nu a intrebat un cuvant ale cui sunt hainele?", se intreba retoric Teohari Georgescu.

MAINE, EPISODUL 69

"Banda lui Foris". Pe langa suspiciunea ca ar fi fost turnator la Siguranta, in seama lui Foris s-au mai pus si alte "pacate". S-a inconjurat in conducere de persoane nepotrivite, a intrerupt legatura cu URSS, s-a opus luptelor de partizani si sabotajelor, a protejat alti tradatori, a dezbinat partidul. Partidul dintre ziduri. In anii de razboi, comunistii inchisi ii depaseau atat cantitativ, cat si ca importanta pe cei aflati in libertate. Detinutii ii supuneau pe nou-venitii unor anchete riguroase.