x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

12 noiembrie 1989

0
12 Noi 2009 - 00:00

● Sanda Stolojan ● Alexandru Tatos ● Leonard Gavriliu ● Gabriela Melinescu



Manifestaţii uriaşe în ultimele zile la Leipzig şi Dresda la care se strigă Wir sind das Volk! La Berlin, poporul a dărâmat zidul, televiziu­nea a arătat scene nemai­pomenite: tineretul din Berlin în picioare pe zid, mii de oameni năpustindu-se prin spărturi, scene de regăsiri între Est şi Vest, bucuria, jubilaţia, lacri­mi­le. Zidul simboliza monstruoasa pedeapsă impusă nu numai Germaniei, dar întregii Europe de Est. Am trăit o mare clipă istorică, dar Rusia nu şi-a spus ultimul cuvânt. Cât despre politicienii occidentali, nu le vine să creadă.

Trebuie să se adapteze situaţiei, sunt nevoiţi să accepte realitatea, anume că al doilea război mondial abia acum s-a sfârşit.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 309



Tudor Octavian, un coleg de-al Lianei, mi-a povestit întâmplări de la Olăneşti, unde cei care vin să se tra­teze, mai ales femei, vor să-şi trăiască rapid bucuriile vieţii, ceea ce, fireşte, dă naştere la tot soiul de situaţii tragi-comice. De aici s-ar putea naşte un subiect de film excelent, un - să-i zic -, "Cloche-Merle" românesc, dar care să îmbine hazul cu tristeţea. Poate că merită ca în viitor - pe care-l sper nu prea îndepărtat - să-l iau în vedere.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 543
Fac ultima oară de gardă la redacţie. Fac extrase din Erkenntnis und Irrtum de Ernst Mach, care poartă subtitlul "Skizzen zur Psychologie der Forschung". Pe la ora 12:30 soseşte re­dactorul-şef. Din vorbă în vorbă, ajungem să discutăm şi despre pre­gătirea de către "Capitală" (=Comi­tetul Municipal de Partid) a vorbitorilor la apropiatul Congres al XIV-lea. Îi spun deschis lui Mitică Târcob că sunt împotriva sistemului redactării de către ziarişti a cuvân­tărilor celor propuşi, numiţi antidemocratic şi chiar antipartinic: astfel nu se poate şti niciodată ce capacităţi are omul, dacă stăpâneşte sau nu domeniul în care munceşte, dacă corespunde exi­genţelor, cum şi ce gândeşte etc. "O conferinţă, o adunare generală, un congres, nu sunt spectacole, ci organe de lucru, unde participanţii nu trebuie să se prezinte machiaţi şi cu rolurile învăţate pe de rost, elaborate în cele mai mici detalii de alţii".
Mitică Târcob mi-a dat dreptate, dar naiba ştie ce va fi gândind în si­nea lui, el care e marele nostru mo­bilizator la întocmirea de cuvân­tări pentru toată lumea pusă să ia cu­vântul cu diverse prilejuri.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 87



Mă obsedează şi viaţa mea dublă cu René pierdut, parcă în alt spaţiu din care el poate veni la mine atât de subtil, prin vise şi mirosuri, amintindu-mi locuri plăcute în care am trăit împreună.

Lectură din Talmud, din cel dăruit de René, cu dedicaţie sublimă.
Lucrurile bune, memorabile despre relaţiile sexuale. După lege, balaha, relaţia dintre soţ şi soţie are ca scop nu numai perpetuarea speciei, ci şi pentru ca soţii să-şi dea unul altuia plăcere, odihnă şi bucurie fizică. Noaptea de vineri în care începe sabatul se pare că e momentul cel mai potrivit pentru relaţii sexuale.

În Talmud scrie despre cât de des trebuie soţii să se culce unul cu altul, asta depinzând de sănătatea lor şi de meseria exercitată. Un muncitor obiş­­nuit trebuie să se culce cu soţia lui de două ori pe săptămână. Un marinar, cel puţin o dată la o jumătate de an. Cel care studiază textele sacre, o dată pe săptămână. Un măcelar trebuie însă, se subliniază în mod special asta, să iubească mult mai des decât toţi, pentru că "acesta are o meserie inumană" şi prin relaţii sexuale i se poate aminti cel mai bine despre umanitatea lui. În ebraică se foloseşte acelaşi cu­vânt, ahavah, pentru iubi­rea fizică şi spirituală. Dragostea omu­lui pentru Dumnezeu şi iubirea bărbatului pentru femeie fiind ace­eaşi dragoste. Asta pentru că sufletul şi corpul sunt le­gate împreună - iubirea şi sexul nu trebuie separate, pentru că aşa au fost gândite de cel care le-a creat.

Demonstraţii gigantice în RDG - 170 000 de persoane au fugit în RFG. La tv, preşedintele îşi frânge mâinile, rugându-i pe fugari: "Dragi cetăţeni, rămâneţi în ţară!". Honnecker a fost silit să-şi părăsească postul. Toată lumea vrea să emigreze, cuţitul le-a ajuns la os. Comunismul va cădea! Guvernul depune armele neputincios. Ce se va în­tâmpla? Seara auzim despre mari demonstraţii în URSS. Nimic nu mai merge ca înainte. Totul cade de la sine.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 184-185
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de