x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

23 mai 1989

0
23 Mai 2009 - 00:00

● Alexandru Tatos ● Victor Felea ● C. Trandafir ● Mircea Zaciu



Mult stimatul tov. Dulea a început "jocurile": a recitit decupajul şi acum vrea modificări, nu multe, dar una foarte gravă - ca Zimniceanu să fie scos de sub pământ - adică cercetă­rile sale arheologice să nu se mai petreacă în tunel, ci undeva, la suprafaţă. Ceea ce schimbă sensul şi metafora. Sper ca Everac să nu fie de acord, altfel nu ştiu ce voi face. În orice caz, trebuie să fiu pregătit ca, la alte cereri ale lui, să renunţ la film.
Asta vine într-un moment în care începusem să capăt poftă de film, să ies din starea de lâncezeală şi neîncredere pe care o am. Aşa mi se întâmplă mie întotdeauna.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 534


Îmi spun uneori că nu trebuie să mă plictisesc, făcând acelaşi lucru zi de zi. Viaţa e şi ea o "meserie" care îşi are servituţile ei, dar care, dincolo de ele, îţi poate oferi şi sa­tisfacţii când o onorezi cum se cuvine. A fi un bun meseriaş e întotdeauna un titlu de "nobleţe", e ceva care impune respect.
O societate lipsită de civilizaţie se face simţită atunci când oamenii "de meserie" îşi fac datoria cu prisosinţă şi fără abatere, respectându-şi propria conştiinţă. E destul să privim azi în jurul nostru pentru a ne da seama cât de înapoiaţi suntem la capitolul civilizaţie. O întreagă epocă a contribuit la dispariţia responsabilităţii şi a conştiinţei "profesionale".
În "Vatra" (nr. 4) un interviu cu Alain Brownjohn semnat de N. Bă­ciuţ. Spune lucruri de bun-simţ. O schiţă lămuritoare despre situaţia poeziei din Anglia de azi. Transcriu o întrebare şi un răspuns: "Ce aţi vrea să tran­smiteţi dvs., ca poet, poeţilor români?"
"Aş vrea să le spun lor şi poeţilor de pretutindeni să rămână poeţi în tot ceea ce fac, să nu înceteze să scrie. Să rămână mereu tineri în spirit. Se întâmplă să fiu întrebat de cei mai tineri care e părerea mea despre poezia lor. Sunt unii mai talentaţi, iar alţii mai puţin înzestraţi. Tuturor însă le recomand, pe lângă observaţiile critice, să nu înceteze să scrie. Să nu se descurajeze nici în faţa unor judecăţi critice mai aspre. Nu se ştie nciodată, dincolo de obstacole şi de poticneli, cine va găsi filonul de aur al poeziei. Vor exista întotdeauna cititori care să se bucure de astfel de descoperiri. Sacrificiul merită făcut.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 726-727


Azi voi lucra nonstop, că tare am rămas în urmă... Ascult emisiunea de dimineaţă, dar trebuie musai să merg la Casa Ştiinţei, unde are loc un mare simpozion "Eminescu". Participă şi un anume poet Dima, care a fost prieten cu Gh. Eminescu. E medic, zice, o prezenţă anostă, zic în sinea mea. Vine şi dl Negoiţescu, fost excepţional profesor de franceză, acum pensionar. "Comunicări", în ordine: Carmen Gherovici, Onea muzeograful (?), Luncă, Gherasân, trei eleve între care şi Mihaela Gavrilescu, a mea orală.
Fac aluzie impardonabilă, dar nu ştiu dacă are trecere: Că suntem fericiţi de mulţimea întâmplărilor de rezonanţă naţională. Văleanu conduce "simpozionul" şi citeşte versuri de dl Lupaşcu, poet octogenar, aflat în prezidiu. Recită şi dumnealui mult, monoton, păşunist. Memoria sa este fenomenală sau i s-au imprimat textele personale ca pe o placă de patefon? In corpore, bărbaţii plus Carmen, în "chambra" lui Gherasân. Dacă s-au prezentat bine, insistă Carmela. Retorizez: Excepţional! Apoi, spune cum de a ajuns ea la această performanţă, iar Gherasân îi trage o ripostă îndesată. Papaşa n-a venit, îl doare stomacul... În acest timp, Victoire e cu Măriuţa, aducătoarea de lapte proaspăt. În stil Zaharia Stancu: E bun laptele. Şi alb. Nu mai găsim nici copiţele. Nici fălci de porc. Nici peşte congelat. Nici tacâmuri. Acum nu mai e nimic. Ba se găsesc hamsii. Foarte sărate. Adevărate de­licatese. Mai prindem de la ţară ceva zarzavaturi, cartofi. E minunat, e-ncântător...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra


Ziua lui Adri. Telefon. Imensă duioşie. Sufăr.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 443
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Serviciul de email marketing furnizat de