Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Adrian Fetecău ● C. Trandafir
Scriu în timp ce ascult la E.L. un interviu cu o scenografă fugită din România (Doamne, câţi oameni valoroşi am pierdut, ultimul fiind criticul Mircea Iorgulescu... E greu să mai suporţi, mai ales când ai cât de cât tangenţă cu cultura...)
Evenimentele ultimelor zile ar fi:
- am visat-o acum câteva nopţi pe Carmen. Când eram "în bune relaţii" n-o visam aproape deloc, acum mi-apare ca un înger, fără nici o exagerare... Cu un zâmbet continuu şi cam "galben"... şi, totuşi, subliniez, ca un înger... Ce fericire şi, totodată, câtă nenorocire c-am cunoscut-o...
- am acceptat să întâlnesc, prin intermediul altor persoane, o fată care, culmea, în ciuda aşteptărilor, nu s-a prezentat prea rău. Să vedem ce va urma.
- luni urmează s-o întâlnesc din nou pe Dana din Bucureşti... Pot să explic, dar e mult prea greu, de ce accept această situaţie.
- şi încă un fapt divers... Aseară am revăzut (la noi nu se mai aduc filme vestice de vreo zece ani, dar publicul nostru, săracu', neavizat, nu prea sesizează acest lucru, bineînţeles, exceptându-i pe acei posesori de video...) un excelent film, O lume nebună, nebună, nebună... Cu un minut-două înainte de sfârşit s-a defectat aparatul de proiecţie... Lumea n-a mai aşteptat să se reia filmul, crezând că e o bătaie de joc a operatorului, şi a-nceput să părăsească sala... De fapt (asta e o vorbă a mea!), e o bătaie de joc generalizată cu care românii s-au obişnuit, aşa că e greu să fie surprinşi de diverse manifestări... şi totuşi, după câteva minute, finalul filmului a fost proiectat... Din nou, fără să surprindă pe cineva... Locul unde nu se poate întâmpla niciodată nimic... Ia ghiciţi, cine e...
Adrian Fetecău, Jurnal nepublicat
La 4:30, aprind veioza şi citesc din Săptămâna (Barbu a înnebunit cu jurnalul căţeilor lui!), din Contemporanul, Tribuna României... La piaţă, o scumpete. Am jurat să fac ceva din carnea aceea de vier, îl moştenesc pe tata cu talentul bucătăresc. Fac chiftele cu mult usturoi, piper, ceapă, zarzavaturi. În piaţă am văzut o femeie care, pentru o clipă, mi-a evocat-o pe mama. Mă întristez teribil. Putea să mai trăiască, mai ales că îi plăcea enorm să trăiască. Niciodată nu va mai vedea soarele, iarba, copacii, ograda, bucătăria, casa, filmul la televizor. Nu va mai merge cu autobuzul şi trenul la Iaşi, la Galaţi, la Câmpina. Nu va mai vedea fetele, vecinii, oamenii, animalele. Îmi fac mustrări de conştiinţă: n-am intervenit la timp, n-am făcut nimic. Şi când te gândeşti că unii mor tineri! Mare păcat! Trăiesc cei răi şi care nu iubesc viaţa... Dan Preda îmi aduce "Rabelais" de Bahtin. Vorbesc şi cu Mircea Braga la telefon. Să-i dau lui recenzia la "Întrebările poeziei" şi să mai scriu despre Maşek, Al. George, Aurel Rău... Practica agricolă nu se mai termină până în noiembrie. Soţia îmi aduce gherghine, bune pentru ceai împotriva hipertensiunii. Diana a avut o oră, dar a stat trei. O aşteptăm pe Vio de la Bucureşti. Cu Mişu, la o "şpârlă" şi ceva politichie, altfel nu se mai poate... Azi s-au încheiat convorbirile Şevardnadze-James Baker. Se semnează acorduri cu privire la drepturile omului şi la reducerea armamentului. Se aranjează o întâlnire la nivel înalt Bush-Gorbaciov. Acum, "perestroikul" şi Margaret Thatcher tăifăsuiesc despre Europa Răsăriteană. Doamna e încântată de tovarăş. Cer sancţiuni economice şi politice împotriva Guvernului chinez. Atât? Unii guvernanţi de la Berlin se pronunţă pentru reforme, dar refuză gruparea reformatorilor "Noul Forum". Tot mai mulţi români vor cetăţenie... maghiară! În interviul din Newsweek, eroul genial spune că noi, românii, avem cel mai înalt standard de viaţă, ne hrănim cel mai bine din lume. La întrebarea: "De ce rafturile din magazie sunt goale?", răspunde nonşalant-imbecil: "Alimentele, la noi, se ţin în frigidere. Consumul de carne e de 60-70 kg pe "cap de locuitor"!..
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
