x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnale personale 26 noiembrie 1989

26 noiembrie 1989

26 Noi 2009   •   00:00

● Monica Lovinescu ● Alexandru Tatos ● Victor Felea ● Mircea Zaciu ● Leonard Gavriliu



Înainte de a ne duce la sărbătorirea lui Eugen (împlineşte 80 de ani) copiez o emisiune în care vreau să i se audă vocea - intervenţiile sale din 23 noiembrie pe Antenne 2, la jurnalul de seară, şi pe Canalul 5 a doua zi.

"E urgent - spunea el în primul in­terviu - ca oamenii din Apus care ţin la democraţie, ca şi cei din Răsărit care se pretind reformişti să se slujească de puterea lor pentru a ajuta România - ţara la două ore distanţă cu avionul de Paris - să se elibereze de dictatorul ei. A păstra tăcerea echi­va­lea­ză cu a te face vinovat de nonasistenţă faţă de un popor în primejdie."

Şi, pe Canalul 5, după ce-l defineşte pe Ceauşescu pur şi simplu ca "un criminal": "Mă simt redevenind ro­mân. Patriot român. Şi mi-e milă de acest popor pe care nimeni nu în­drăz­neşte cu adevărat să-l apere".

Parcă a spălat astfel puţin din ru­şi­nea Congresului de la Bucureşti, unde mii de delegaţi îl aplaudau frenetic pe Ceauşescu în timp ce, la Praga, mulţimea îi aclama pe Havel şi pe Dubcek şi răsturna Comitetul Central.

Despre al XIV-lea Congres (va fi ultimul?), o pagină în Le Monde, articole în L'Express, Le Quotidien, Libération (opt pagini!) şi chiar L'Humanité! În Le Figaro, lung interviu cu regele Mihai. La Paris, dar şi la Moscova (!), manifestaţii împotriva lui Ceauşescu (pentru cei doi ani scurşi de la revolta de la Braşov). Unanimitatea in­dig­nă­rii e asigurată şi de imaginile de re­vol­tă sosite din celelalte capitale es­tice, iar berlinezii trec când şi cum vor prin defunctul zid. (La un program "Résistences" de la Televiziune, Mihnea şi Aria­dna erau intervievaţi des­pre Ro­mânia tocmai în faţa Zidului.)
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 232



Entuziasmul lui Stegăroiu şi la vi­zionarea de ieri, cu întreg materialul, mă pune pe gânduri. Lăsând la o parte faptul că are o adevărată voluptate anticipând scandalurile cu Dulea (numai să nu reculeze!), dar ridicarea în slăvi a calităţilor filmului mi se pare exagerată.

Eu nu am mai avut aceeaşi senzaţie - foarte bună - ca la precedentele vizionări. E drept că abia acum l-am văzut cu materialul întreg, iar construcţia abia se conturează. Hibele cele mai mari vin la final, dar asta porneşte de la scenariu. Să vedem ce mai putem face. Am cerut o audienţă mult stimatului tov. Dulea în legătură cu participarea "Secretului" la Berlin. Mă primeşte mâine şi sunt foarte curios cum o să  se comporte şi ce rezolvare o să decidă, după "hârtiile" din ultima vreme.

Mă întrebam - în această sara­ban­dă uluitoare - cine o să-i ur­me­ze lui Jivkov. A urmat, la nici o săp­tă­mână, Jakes. A mai rămas al nostru, care se va duce şi el cu siguranţă. Cât timp? Asta e foarte greu de spus, mai ales că noi nu avem condiţiile celorlalte ţări; avem sistemul represiv cel mai cumplit şi poporul cel mai căcăcios.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 544
Nr. 47 al României literare înecat complet de documente ideologice.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955-martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 737



Masă la Macavei, unde mă simt întotdeauna atât de bine. Comentarii despre situaţie, le povesesc întâmplarea de pe Bitoliei.
Mircea Zaciu, Jurnal. IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 456



Dispută cu Michaela pe tema banilor. Mereu refuză să recu­noască fapte evidente. Am hotărât ca, din pensia mea, să-i dau 2.200 lei lunar şi să încheiem odată pentru totdeauna orice discuţie. Am trecut la acest  "partaj" chiar din această lună. Şi să mă lase în pace! Cu cei 1.000 lei n-oi muri de foame. Vorba femeii ăleia de la Oficiul de pensii: o să mănânc doar biscuiţi, dar chef de ceartă cu o nebună ca Michaela nu mai am.

De la Cristureanu am aflat că mulţi bani face el închiriind automobilul: 4 lei pe kilometru. Într-o lună i-a adus vreo 15.000 lei! Fapt este că în scurt timp şi-a scos banii cu care l-a cumpărat.
Leonard Gavriliu, Jurnalul anului revoluţionar 1989, Paşcani, Editura Moldopress, 2004, p. 90

×
Subiecte în articol: jurnale personale