Viaţă de student

În ’89, Tatiana Miu era studentă în anul al II-lea la Universitatea "Gheor­ghe Asachi" din Iaşi. Îşi aminteşte cu plăcere de anii de studenţie, în special de viaţa din cămin şi de chefurile date în "sala de lectură", transformată peste week-end în discotecă.

Pentru că a avut ocazia să experiementeze pe propria piele viaţa de student înainte şi după '89 (ultimii doi ani de facultate i-a făcut în Capitală), îi este uşor să facă o paralelă între cele două. Tatiana este categorică atunci când o în­trebi în ce perioadă a fost mai bine...:

"Înainte de '89, pentru că nu aveam nici o grijă. Aveam o bursă socială de 650 de lei, cartelă de cantină şi mult timp liber. Stăteam într-un cămin de fete, foarte curat, fără mizerie, gândaci sau şoareci, pentru care plăteam 60 de lei pe lună. Mâncarea de la cantină era puţină, dar bună, şi costa 180 de lei pe lună. Asta dacă ne cumpăram cartelă. La liber, plăteam un pic mai mult. Singurul inconvenient era trezitul cu noaptea în cap, pentru că la 8:30 nu mai găseai pe nimeni la cantină. Meniul era obişnuit: dimineaţa primeam ceai cu pâine prăjită şi cu gem, sau ouă ochiuri. Dacă aveam poftă de cafea, cumpăram de la studenţii străini.

La prânz, ciorbă de perişoare sau de fasole, mâncare de cartofi sau fasole cu carne, şi un desert, o prăjitură cu şerbet. Seara era un meniu uşor: brânză sau cartofi cu mămăligă şi compot. Cine se dădea bine cu bucătăreasa primea o porţie dublă. Chiar dacă mâncam la comun, cu tacâmuri din inox, nu m-am îmbolnăvit niciodată de enterocolită sau de altă boală digestivă".

În opinia Tatianei, înainte de Re­voluţie, şcoala era şcoală şi distracţia era distracţie. "La facultate nu aveai voie să lipseşti, decât în cazurile în care exista o învoire sau scutire de la medic, iar profesorii erau atât de exigenţi, încât cu greu dădeau note de trecere. De cadouri nici nu putea fi vorba, deoarece «tentativa» se plătea cu exmatricularea. Fiecare cămin studenţesc avea la parter o sală de lectură, care în week-end devenea discotecă. Intrarea costa 3 lei, fiind gratuită pentru cei care stăteau în cămin.

Existau şi discoteci de «fiţe», care costau 25 de lei, şi unde puteai găsi, pe sub mână, alcool şi ţigări. Chefuri se încingeau şi în camere, deşi căminul avea pază, iar băieţii nu aveau voie să urce în dormitoarele fetelor. Teoretic. Practic, cu o mică «atenţie» puteai scăpa de privirea vigilentă a portarului sau a şefului de palier, responsabil cu controalele în cameră. Însă mai exista şi alt tip de distracţii.

"Era o viaţă foarte spirituală în Iaşi. Citeam, mergeam la teatru, la cercurile literare unde se citeau poeziile lui Nichita Stănescu sau la concerte «ad hoc» de muzică pop şi folk. Nu aveam nici o grijă, cu atât mai puţin pe cea a banilor. După Revoluţie s-a schimbat totul. S-a renunţat la bursele sociale, cartela de mâncare a dispărut, cantina s-a transformat în autoservire, în cămin a început o vânzoleală de nedescris, iar discoteca ajunsese 100 de lei. Ca fată, nu te mai simţeai în siguranţă în cămin, pentru că intrau tot felul de oameni dubioşi.

Au început furturile din camere şi au apărut gândacii şi şobolanii. Încet, încet s-a dezvoltat o «piaţă neagră» în cămin, cu produse aduse de studenţii arabi şi basarabeni: ţigări, blugi, rujuri, parfumuri, bere etc. Însă, ce folos? Nu mai aveam bani... Am început să îmi caut un loc de muncă, nu îmi mai stătea gândul la învăţat şi nici la distracţii. Şi, colac peste pupăză, nici locurile în cămine nu mai erau suficiente. După ce s-au înfiinţat universităţile particulare, a trebuit să concurăm cu şpaga dată de studenţii de la privat pentru un loc în căminele noastre. E lesne de înţeles cine a câştigat".