Jurnalul zilei: 14 februarie 1989

Recepţie la Ambasada Coreii de Nord ● Producţii-record de cărbune în Prahova ● Noi acorduri globale în CAP-uri ● Sub teroarea Securităţii ● "Daciada" – finalele campionatului de tir cu arcul ● Succese internaţionale ale elevilor ieşeni

Regimul de la Bucureşti îşi tra­ta cu cea mai mare reve­renţă pu­ţinii parteneri străini pe care îi mai avea. Astfel, înalţi demnitari de stat au ono­rat invitaţia Am­ba­sa­dei Coreei de Nord, care-l serba, în cadru festiv pe Kim Jong-il, fiul dictatorului Kim Ir-sen. Activiştii din industria mi­ni­e­ră au raportat "producţii-re­cord", în conformitate cu do­rinţele lui Nicolae Cea­uş­es­cu din "in­di­ca­ţi­i­le preţioase". Familiile de­ţi­nu­ţilor politic aşteptau cu groa­ză ziua de mâine, neprimind nici o veste de la cei dragi, aflaţi în închisoare.

Recepţie la Ambasada Coreii de Nord
Evenimentul a avut loc cu ocazia aniversării lui Kim Jong-il, fiul dic­ta­torului nord-coreean Kim Ir-sen.
Festivitatea s-a desfăşurat la ambasada acestei ţări la Bucureşti, cu participarea unor înalţi demnitari români, activişti de partid şi de stat, ofiţeri superiori şi ziarişti. În cadrul evenimentului a fost prezentată lucrarea "Opere alese" semnată de Kim Jong Il, apărută la Editura Politică.

Producţii-record de cărbune în Prahova
"Ţării, cât mai mult cărbune" era deviza sub care munceau lucrătorii din industria extractivă, la "indicaţiile" lui Nicolae Ceauşescu. Activiştii din cadrul Combinatului minier Ploieşti au raportat la centru depăşirea planului, în perioada care trecuse de la începutul anului, cu peste 10.000 tone de cărbune. Nici măcar minerii din bogatul bazin al Doneţkului nu-i puteau întrece pe "vaşnicii" oameni ai muncii prahoveni!

Noi acorduri globale în CAP-uri
Întrucât primăvara se apropia cu paşi repezi, responsabilii cu agricultura de la "centru" au dat dispoziţii CAP-urilor să înceapă întrunirile cu membrii cooperatori, pentru stabilirea noilor angajamente de muncă pe anul agricol în curs. Ca şi în anii trecuţi, în 1989 trebuiau raportate producţii cât mai mari, cu mult peste planul stabilit, întrucât oamenii muncii de la sate, ca şi cei de la oraşe, trebuiau să-şi aducă contribuţiile la plata datoriei externe. Aşadar, în munca la CAP trebuiau atraşi şi pensionarii agricoli, pentru ca nici o mână de lucru validă să nu ră­mână neexploatată!

Sub teroarea Securităţii
Mihaela-Virginia Popescu aştep­ta îngrozită ziua de mâine. Nu avea nici o veste de la soţul său, arestat politic în august 1987, şi în orice clipă putea fi luată la bătaie pe stradă de vreun securist sau miliţian. În anii ’70, soţul Nestor-Corneliu Popescu intrase în conflict cu şefii săi de la Animafilm, unde lucra, fiind marginalizat şi victimă a presiunilor. S-a apropiat de biserica baptistă, a făcut "comentarii duşmănoase" contra regimului în continuare şi a ajuns internat cu forţa, prin sentinţă, într-un spital de boli  mintale din Poiana Mare, judeţul Dolj.
Pentru familie a urmat un calvar, după cum rememorează azi Mihaela-Virginia Popescu: "De la data arestării soţului meu şi până la plecarea din ţară (familia Popescu a fost lăsată să plece în Statele Unite în noiembrie 1987 – n.n.), am fost permanent sub supraveghere, orice persoană care ar fi încercat să mă viziteze, inclusiv rudele cele mai apropiate, erau legitimate, ameninţate şi, desigur, intimidate. De cum părăseam reşedinţa, securişti în civil mă urmăreau, monitorizând orice mişcare şi orice contact. Această teroare am trăit-o timp de doi ani şi jumătate. În urma unui interviu dat postului de Radio BBC, linia noastră telefonică a fost definitiv suspendată. Am fost bătută de doi indivizi în civil chiar în faţa casei noastre, sub privirile consternate ale vecinilor.
Miliţianul însărcinat să supravegheze zilnic reşedinţa noastră privea liniştit cum eram maltratată, fără să facă uz de autoritatea sa de a mă apăra. Pe toată durata încarcerării soţului meu, atât eu, cât şi copiii noştri am fost ţinta multor altor şicane şi violenţe fizice şi psihice, între care tro­pă­i­tul unor persoane pe acoperişul casei, bubuiturile sistematice în miez de noapte în garajul ală­turat casei noastre. Treziţi din somn, copiii ţipau, plân­geau şi, cel mai adesea, urinau în pat de frică, marcaţi psihic pentru toată viaţa".

"Daciada" – finalele campionatului de tir cu arcul
În sala IMF din Târgu-Mureş au avut loc finalele la tir cu arcul pe teren acoperit din cadrul "Daciadei".
Disputa pentru titlu a fost deosebit de strânsă, Diana Nicolaescu (Olimpia Bucureşti) şi Marina Prelipceanu-Moloce (Carpaţi Gălăneşti-Suceava) terminând întrecerea cu acelaşi număr de puncte – 1.100.
Câştigătoare a fost declarată Diana Nicola­escu, care a strâns pe parcursul concursului mai mulţi "decari" – 70 –, faţă de 57 cât acumulase competitoarea sa.

Succese internaţionale ale elevilor ieşeni
Un grup de nouă tineri şahişti ieşeni tocmai s-a întors din Polonia. Reprezentaseră ţara cu "onoare" la o competiţie internaţională: "Şcoala de şah ie­şeană şi-a reconfirmat, recent, valoarea, prin rezultatele obţinute la Turneul internaţional pentru ju­niori de la Bydgoszcz (Polonia), unde a fost re­pre­zentată de un grup de nouă şahişti. La această puter­nică întrecere au mai luat parte juniori din Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Iugoslavia, URSS şi Polonia, concursul des­fă­şu­rându-se pe echipe şi individual. La fete (40 de participante), primele două locuri au fost ocupate, în ordine, de Alina Creţu, cu 8 punc­te (din 10 posibile) şi de Diana Ignat, cu 8 puncte. Disputa băieţilor (84 de participanţi) avea să dea câştig de cauză ieşeanu­lui Vladimir Danilov, cu 7 puncte (din 10), locul patru, cu acelaşi punctaj, dar departajat prin coeficientul Buholtz, revenindu-i lui Vivian Varaciuc" ("Flacăra Iaşului", 14 februarie 1989).