Jurnalul zilei: 19 martie 1989

Vizita delegaţiei parlamentare a Cubei ● Noi victorii în competiţiile europene la handbal ● Indicaţii vestimentare ● Terapie naturistă ● Îngropaţi în moloz

Duminică, zi de repaus. În cercurile puterii s-a înregistrat nu­mai sosirea în ţara noastră a unei de­legaţii parlamentare cubaneze – de­putaţii lui Castro făceau schimb de experienţă cu cei ai lui Ceauşescu! În sport, sfâşitul de săptămână a fost plin de evenimente – etapă în cam­pionatul naţional la fotbal, plus meciuri în cupele europene la handbal.

Vizita delegaţiei parlamentare a Cubei
Nicolae Giosan (preşedintele MAN) l-a întâmpinat la Aeroportul Otopeni pe Severo Aguirre del Cris­to, preşedintele Adunării Na­ţio­nale a Puterii Populare din Re­publica Cuba. Acesta se afla în ţara noastră în fruntea unei delegaţii parlamen­tare. Deputaţii cuba­nezi au sosit în România la invitaţia Marii Adunări Naţio­nale.

Noi victorii în competiţiile europene la handbal
Echipa masculină de handbal Di­namo Bucureşti a întâlnit formaţia Empor Rostock (Germania Democrată), într-un meci disputat în ca­drul sferturilor de fi­nală ale Cupei Cupelor. Formaţia bucu­reşteană s-a calificat după un meci egal, având avantajul victoriei de acasă: 28-23.  Sala Sporturilor din Râm­ni­cu Vâl­cea a găzduit meciul de hand­bal fe­minin dintre echipa lo­cală Chi­mis­tul şi Spartakus Buda­pesta. Partida s-a disputat în cadrul semifinalelor Cupei Federaţiei, fi­ind câştigată de echipa româ­neas­că cu scorul 34-25.

Indicaţii vestimentare
Până şi sfaturile din modă aveau nuanţă proletară în presa anului 1989 – în primul rând, trebuia să ai grijă de vestimentaţia pentru cele opt ore de lucru. Timpul liber era pe locul doi! Astfel, "Sănătatea" din luna martie făcea următoarele sugestii: "Moda sezonului rece se poate adapta destul de uşor şi ţinutei pe care o denumim cu un termen larg pentru serviciu, gândindu-ne de fapt la cele opt ore petrecute în cele mai diferite lo­curi de muncă.
Pentru această destinaţie vă sugerăm două ansambluri de stofe groase, asociate cu tercot: compuse din două sau mai multe piese, ca de pildă, o rochie cu amploare la mâneci şi fustă – pe bie sau în clini, ce se poate asorta cu vestă «voluminoasă» şi căl­duroasă din tercot, catifea căp­tuşită eventual cu blană artificială sau cu o ţesătură care ţine cald, gen finet, molton, tricot ş.a. Vesta poate fi simplă sau matlasată cu diverse detalii – după pre­ferinţă: buzunare, nasturi, capse ş.a.
Culorile vor fi clasice şi complementare, ce se pot combina între ele şi cu uşurinţă cu alte fuste, pantaloni sau pulovere din garde­robă".

Terapie naturistă
Revista Sănătatea din martie 1989 recomanda cititorilor terapia prin ciuboţica cucului: "În primele zile frumoase, când primăvara de­vine stăpână cu adevărat, înflo­reş-te decorativa Ciuboţica cucului. Du­pă o lungă tradiţie medicală, planta este considerată specifică pentru paralizii. Linee, la vremea sa, arăta că «florile sunt sedative, calmează duerile şi provoacă somnul».
În afară de flori, mai sunt medicinale şi rădăcinile, ca şi frunzele... Fitoterapia modernă fundamen­tează importanţa forilor şi ră­dă­cinilor de Ciuboţica cucului în combaterea migrenelor, insomniilor, ca antipastice în contracţiile de natură nervoasă ale stomacului. Principala lor proprietate este însă aceea de expectorantă în bronşite, pneumonii, antitusive în tusea seacă, chiar şi în tusea convulsivă".

Îngropaţi în moloz
Locatarii Asociaţiei nr. 56 din Str. Căpitan Romano nr. 4 din mu­nicipiul Botoşani erau revoltaţi de nepăsarea autorităţilor. De cinci ani, de când se terminase construcţia blocului, stăteau cu mo­lozul sub nas. Ultima speranţă a fost o recipisă la "Flacăra", prin care "să-i facă de râs" pe edilii oraşului: "În faţa blocului este pur şi simplu un şantier. Dar să nu uităm că blocul a fost dat în fo­lo­sinţă în 1984, deci nu este un şantier. De fapt, sunt deşeurile care au rămas înainte de a se construi blocurile. Ele au fost strânse gră­madă şi aşa au rămas până în ziua de azi. Multe din ele ar putea fi refolosite: fier-beton, cărămizi etc. Din cauza lor, de cinci ani de zile, nu s-au putut amenaja spaţii verzi. Oare edilii oraşului aşteaptă până când ele vor ajunge la ulti­mul etaj?". (Flacăra, nr. 11/1989)