x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Faraoni de termopan cu mult aur la-ngropăciune

0
Autor: Diana Scarlat 28 Iun 2011 - 21:00
Faraoni de termopan cu mult aur la-ngropăciune


Spiritul de comerciant al romanului, de la vladica pana la opinca si invers, a stabilit preturile pe suflet, de la nastere pana la moarte. Costa mult sa traiesti in Romania, dar si mai mult costa sa treci traditionalele "praguri", trei la numar: nasterea, nunta si moartea. Ultima este si cea mai "ofertanta" pentru comerciantii de kitschuri care profita intotdeauna de nevoia romanului de a respecta un cult al mortilor si niste "reguli" despre care nu mai stie nimic, dar simte nevoia sa li se supuna.
Asa se transforma, pe de o parte, dricul in limuzina, cortegiul funerar in alai, sicriul in garsoniera confort I sporit si cavoul in vila cu turnulete si termopane, iar, pe de alta parte, florile, prosoapele, farfuriile, paharele si icoanele in figurile de plastic roz, cu luminite. Ca tot romanu’, indiferent de etnie, i-ar cere broscutei fermecate din spatele casei – dintr-un banc celebru – sa-l faca "tare-n tenis" si cu "mult-aur", iar asa sa ramana, daca se poate, si dupa moarte, si cat mai multa lume sa poata sa-i admire "performantele".

Cum se alege praful de stilul romanesc
Pe de alta parte, comerciantii de kitschuri si prestatorii de servicii din acelasi domeniu se scuza, explicand ca fac si ei ce se cere pe piata, ca sa aiba comenzi si sa ramana "in top". "Pai, ce sa facem si noi... ne adaptam. Ca astea sunt materialele la moda si e mai frumos sa punem cu termopan decat cu geamuri simple, nu? Ca cine mai vrea cu geamuri acum, cand e mai ieftin sa-ti pui termopan? Si astea tine, nu e ca alea de trebuie sa le schimbi, sa le vopsesti ca rugineste de la ploaie", explica nea’ Mihai din Pantelimon, mester in arta termopa­ne­lor de cimitir modern made in Ro­ma­nia, care se lauda ca are comenzi in toata tara pentru cavouri "mo­derne", cu gresie, faianta, chiar si marmura "pa comanda", adusa din Italia. Ba se lauda ca a lucrat si pentru biserici si pentru manastiri si ce bine le-a parut sfintilor parinti sau staretilor ca au gasit mesteri atat de buni, care sa lucreze si repede, si ieftin (si fara factura) si sa faca frumusete de lacasuri de cult in stil romanesc modern – inspirat dupa deja celebrele palate tiganesti din toata tara –, cu gresie mozaic pe perete, cu coloane si turnuri aurii si argintii, de la soare te poti uita, da’ la ele ba.

Ingropaciunile de lux, la interlopi
Pentru muritorii de rand, o inmormantare decenta se ridica pe la 70-80 de milioane de lei vechi, fara fast si pretentii, dar poate costa cam cat un apartament cu trei camere in centrul Bucurestiului daca familia decedatului considera ca cel care-a trecut in lumea umbrelor a insemnat ceva pentru toti cei ramasi in viata.

Cele mai "bine vandute" ingro­pa­ciuni sunt ale interlopilor si ale manelistilor sau ale rudelor lor. Inspirate din traditiile vechilor egipteni, care-si "cazau" regii in piramide, cu tot cu servitori, dar si din inmor­man­tarile recente ale marilor actori sau presedinti de stat si combinate cu elemente de petrecere balcanica de satra stramutata la oras, ingropaciunile interlope sau maneliste au ca elemente distinctive cortegiul sub forma de alai, la care participa interlopi si manelisti din intreaga tara si din strainatate, rude indoliate cu rochii im­podobite cu cristale Swarovski si genti Prada, costume Armani, li­mu­zine si muzicanti. In astfel de situatii nu mai conteaza cat se da la popa si ce cheltuieli auxiliare mai necesita ritualul amalgamat al ingropaciunii. Mai dureros este insa pentru bu­zu­narele muritorilor de rand, care trebuie sa suporte cheltuieli adaptate la o piata deja formata pentru inmor­man­tari de lux.

Slujba e gratuita, dar te seaca parastasul
Si preotilor le este greu sa accepte o plata sub pretul pietei, chiar daca e criza, iar romanul de rand nu are bani. "Pai, da, taica, da’ ce? Nu poti sa te-mprumuti, sa faci un efort? Ca cat ai tinut tu la mortu’ tau, daca nu esti in stare sa dai 5-6 milioane macar la-nmormantare? Ca de slujba are nevoie sufletu’ mortului, ca sa fie bine-acolo sus", explica la un parastas un parinte specializat in slujbe de-ngropaciune, incercand sa-si convinga potentialii clienti de necesitatile unei treceri decente in lumea de dincolo. Cu toate astea, Patriarhia Romana a stabilit oficial gratuitatea slujbelor de inmormantare, astfel incat preotul nu mai poate sa emita chitanta pentru serviciile de-ngropaciune. Sunt taxe fixe pentru nunti si botezuri, in functie de veniturile bisericii, adica de zona in care este amplasata parohia si de numarul de credinciosi. Bisericile mari, precum Sf. Elefterie, Sf. Spiridon, Sf. Mina sau Sf. Silvestru, percep sume maxime: 1.000 de lei pentru o nunta si 500 de lei pentru botez, sume pentru care preotii vor elibera chitanta. Teoretic, moartea a ramas netaxata.
Inmormantarile sunt gratis in mod oficial, pentru ca, spun preotii, familiile sunt indurerate. Dar asta spun doar oficial, nu si atunci cand muritorul de rand are nevoie de slujba de ingropaciune, pentru ca in astfel de momente situatia se schimba radical, o slujba ajungand si pe la 10 milioane de lei vechi, in functie de "client".

Icoane cu leduri de la chinezi
Cat despre "recuzita" necesara pentru inmormantare, traditiile romanilor dezradacinati din anii ’50 pana in zilele noastre s-au amestecat atat de mult intre ele si cu traditiile altor popoare, mai ales in zonele urbane, incat e nevoie de foarte multe elemente pentru a duce la bun sfarsit o ingropaciune "ca la carte": masini inchiriate, coroane moderne, pro­soa­pe, batiste, candele, lumanari im­bra­cate-n plastic, cu iconite aurii, co­li­va impodobita cu ornamente de tort, vesela, imbracaminte de firma de dat de pomana, obiecte de mobilier (spe­cifice, initial, doar unor zone izolate ale tarii, dar in cantitate mult mai redusa) etc. Mai e nevoie si de bocitoare platite, indiferent daca mortul sau familia lui are sau nu vreo legatura cu zonele in care se practica bocitul in mod traditional. Asa se face ca cele mai colorate inmormantari sunt ale muritorilor de rand cu buget redus, care stiu ca e musai sa faca rost de toate elementele cerute de "tra­ditie", dar sunt nevoiti sa le cum­pere pe cele mai ieftine de pe piata: de plastic, in culori stridente, inflorate, toate fabricate in China. Iar pentru ca vanzarile au mers foarte bine ani la rand, chinezii au inventat pentru noi si icoanele cu leduri colorate, co­roa­nele de flori de plastic roz si mov sau crucifixele fosforescente, care lu­mi­nea­za noaptea atat de frumos pe si­cri­ul decedatului. Dumnezeu sa ne ierte!

Serviciul de email marketing furnizat de