Agroturismul rural, iniţiativă turistică privată

Localitatatea Şirnea a fost "gra­ţiată" de la colectivizare, pentru că nişte oameni din Rodemack, o loca­litate din Franţa, s-au adunat într-o organizaţie şi au făcut presiuni permanente la adresa sistemului co­mu­nist pentru a lăsa intact acest sat.

Nicolae Radu Frunteş era în 1989 continuatorul unui proiect de am­ploare legat de agroturism în acest sat, după trei decenii de la primii turişti străini sau români care au trăit aici clipe memorabile.

Povestea agroturismului din Şir­nea a început undeva în anii '60 la iniţia­tiva învăţătorului Nicolae Frunteş. Proiectul s-a transformat într-o reţetă de succes, zeci de mii de turişti străini sau români venind aici de-a lungul timpului, iar modelul a fost preluat şi de alte câteva sate din ţară. Cum a început totul - satul "dumnezeiesc", cu poziţia sa geografică "privilegiată", pe Culoarul Rucăr-Bran, are şi alte elemente inedite, care s-au păstrat şi datorită necolectivizării. Tradiţiile ţăranilor, spiritualitatea, peisajul au fost elementele care l-au făcut pe Nicolae Radu Frunteş, fiul lui Nicolae Frunteş, să se implice şi el în promo­varea acestui sat în timpul regimului comunist. 

"Relieful, aerul, apa, liniştea, florile sau tradiţiile din zonă l-au determinat pe tatăl meu să realizeze acest proiect. Nu a fost suficient însă doar acest motiv din punctul de vedere al aşezării. În momentul în care a gândit acest proiect, tatăl meu a construit şi un nucleu etnografic, un muzeu, care să arate turiştilor obiecte de creaţie populară", ne spune fiul învăţătorului, care după moartea tatălui său, din 1986, s-a ocupat chiar el de acest proiect, continuând astfel tradiţia.

"Primii turişti au venit aici în anii '60. Ofeream cazare. Aveam şi un birou turistic aprobat de autorităţile vremii. A fost o idee îmbrăţişată de sistemul comunist. Zona înconjurătoare a Bra­şo­vului trăia practic din acest tu­rism. Ofertele noastre erau de şapte zile. Grupurile de turişti care soseau la Bra­şov aveau o zi rezervată pentru Şirnea. După moartea tatălui meu, noi am continuat să păstrăm tradiţiile şi tot ce a făcut el. În 1989, lucrurile erau mai puţin vizibile, dar ideea lui a fost preluată de vecini şi astfel s-au dezvoltat Bran, Moeciu şi alte localităţi", spune Nicolae Radu Frunteş.

Venirea turiştilor în număr mare la Şirnea a fost rezultatul unei strategii bine puse la punct. Satul Şirnea be­neficia inclusiv în 1989 de o largă promovare turistică, se făceau şi pliante despre această localitate. "Turiştii erau invitaţi când se celebra ceva, cum ar fi sărbătorile de iarnă de la Şirnea, măsura laptelui, ziua olim­pică şi altele. Am avut o obligaţie morală faţă de acest proiect.

Erau cel puţin 15 case care ofereau diverse servicii turiştilor. Aveam un panou şi turiştii îşi alegeau o casă unde do­reau să fie cazaţi", mai spune Nicolae Radu Frunteş. Satul Şirnea se poate lăuda şi astăzi că încă din vremea comunismului atrăgea foarte mulţi turişti străini sau români. "Până în 1989 au venit turişti din 18 ţări, cum ar fi Belgia, Olanda, Franţa, Israel, Italia şi multe altele.

Turiştii veneau cu autocarele până la şoseaua na­ţională, unde erau aşteptaţi de 15-20 de sănii cu cai şi veneau până în centrul sa­tului. ONT-ul închiriase o casă unde turiştii luau masa de prânz alături de o ţuică fiartă şi mâncare tradiţională. Vizitau muzeul, iar în cele din urmă vizitau casa unuia dintre oamenii care îi aduceau cu sania. Erau serviţi cu slănină, cu caltaboş, brânză. Tu­riştii luau contact cu viaţa sătenilor, vedeau cum trăiesc ei efectiv. Cei mai mulţi dintre ei veneau adesea la Şirnea, pentru că ceea ce vedeau aici era unic. Şi nu sunt vorbe mari. Aşa pri­mire, aşa program, să vii cu să­niile!... E ca şi cum ai merge astăzi în Egipt cu cămilele! Era un lucru fantastic. Turiştii străini erau impresio­naţi de lucrurile formidabile întâl­nite aici, încât ne-au lăsat şi multe cuvinte de apreciere scrise în caietul de însemnări!", mărturiseşte cu entu­ziasm Nicolae Radu Frunteş.

"Oamenii erau crescători de vite. Ca şi acum, ei comercializau brânză. Turiştii străini erau impresionaţi realmente de brânza în coajă de brad, de brânza de burduf sau de alte specialităţi locale. Nu plecau din Şirnea fără să cumpere slănină, brânză sau altele. Săteanul nu mai avea nevoie de bani, se bucura că ceea ce producea el era apreciat de turişti. E o greşeală să se pună accentul unilateral pe aspectul cazării şi al mesei. Aspectul spiritual este formidabil. Veneau cam peste 3.000 de turişti străini pe an", încheie Nicolae Radu Frunteş.