Barcelona, vedeta Cupei Cupelor

Cupa Cupelor a fost prima competiţie continentală intercluburi care şi-a desemnat câştigătoarea în primăvara anului 1989. Ulti­mul act al întrecerii s-a consumat la 10 mai şi a fost găzduit de Stadionul Wankdorf din Berna.

Protagoniste: Barcelona şi Sampdoria Genova. Pregătită la acea vre­me de marele Johann Cruyff, for­maţia catalană a câştigat destul de lejer, cu 2-0, profitând şi de faptul că italienii au avut mai mulţi jucători indisponibili.

Golul lui Julio Salinas din minutul 4 le-a tăiat aripile genovezilor, care n-au mai avut puterea să recupereze. Cea de-a doua reuşită a Barcelonei a venit însă abia cu zece minute înainte de final, când Luis Lopez Rekarte, recent introdus pe teren, l-a învins şi el pe goalkeeper-ul italian.

La ora partidei de la Berna, cele două echipe aveau în componenţă nume cu greutate, în­ce­pând chiar cu apărătorii bu­turilor. Dacă poarta spaniolă era "păzită" de Andoni Zubizarreta, de cea italiană răs­pundea Gianluca Pagliuca.

Apoi, în echipa catalană mai evoluau, printre alţii, Amor, Li­neker şi Beguiristain, toţi sub comanda căpitanului Jose Ramon Alexanco, cel care câţiva ani mai târziu avea să-şi înceapă cariera de antrenor în România, la Universitatea Craiova şi la FC Na­ţio­nal. Cât despre Sampdoria, este suficient să ne amintim că avea în atac un cuplu de poveste: Gianluca Vialli - Roberto Mancini.

Dacă în finală nu au avut prea mari probleme, drumul spaniolilor până în ultimul act nu a fost tocmai lipsit de emoţii. În primul tur, Barcelona a trecut de is­lan­dezii de la Fram Reykjavik, însă a fost la pas să fie eliminată în runda a doua de formaţia po­loneză Lech Poznan. Băieţii lui Cruyff au mers mai departe doar datorită victoriei la loviturile de departajare.

În sferturi şi semifinale, catalanii i-au trimis acasă pe danezii de la Aarhus, respectiv pe bulgarii de la ŢSKA Sofia. De partea cealaltă, Sampdoria a trecut în primele două tururi de IFK Norrkoping (Suedia) şi Carl Zeiss Jena (RDG). În sferturi însă, echipa pregătită în acea perioadă de Vujadin Boskov a dat piept cu Dinamo Bucureşti. Prima manşă s-a disputat în Ştefan cel Mare şi s-a încheiat nedecis, 1-1. "Alb-roşiii" au ratat victoria în ultimul minut, fiind egalaţi stupid printr-un gol al lui Gianluca Vialli. Reuşita italianului s-a dovedit în cele din urmă decisivă, pentru că returul din Peninsulă s-a terminat tot cu o remiză, însă de data aceasta albă. Au urmat semifinalele, unde genovezii i-au învins chiar pe deţinătorii trofeului, belgienii de la FC Malines, obţinând biletele pentru ultimul act.

În urma victoriei cu Sampdoria, Barcelona a devenit prima echipă (şi a rămas şi singura) care a cucerit de trei ori Cupa Cupelor, competiţie desfiinţată zece ani mai târziu. De altfel, cu patru trofee în vitrină, gruparea blau-grana deţine recordul absolut al acestei întreceri.

La rândul său, formaţia italiană s-a revanşat chiar în se­zonul următor, 1989-1990, câş­ti­gând Cupa Cupelor după o finală cu Anderlecht. Pentru catalani, confruntarea de la Berna a re­prezentat începutul perioadei de glorie, în care, sub bagheta lui Johan Cruyff, Barça a câştigat patru titluri de campioană consecutiv, iar în 1992 a cucerit pentru prima dată în istorie Cupa Campionilor, culmea, tot după o finală cu Sampdoria.