Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prezentăm exclusiv cazul ce urmează din simplul motiv că nu am avut ce alege. E singura delaţiune din cercuri artistice pe care am găsit-o în arhivele conducerii partidului puse la dispoziţia cercetătorilor pentru perioada 1985-1989. N-a fost trimisă Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi s-a păstrat în arhivele Cancelariei CC, probabil din cauza implicării unui nomenclaturist - Hajdu Gyozo, membru supleant al CC al PCR. Actriţa Adam Erzsebet, autoarea reclamaţiilor, era soţia sa.
MESAGER AL ARTEI ROMÂNEŞTI
Din 1984 şi până la căderea regimului, scriitorul şi ziaristul Hajdu Gyozo a fost membru supleant al CC al PCR. Soţia sa, Adam Erzsebet (numită Elisabeta în scrisorile către Ceauşeşti), era actriţă la Teatrul Naţional Târgu-Mureş, oraşul unde domiciliau amândoi.
La 31 martie 1987, Hajdu Gyozo i s-a adresat printr-un memoriu de trei pagini lui Nicolae Ceauşescu. Solicita, în termeni aleşi, aprobarea plecării soţiei sale la Londra pentru a susţine un recital Eminescu în limba engleză la invitaţia Societăţii engleze de poezie.
"Invitaţia a survenit în felul următor, scrie Hajdu Gyozo: în toamna anului trecut, când Adam Elisabeta a prezentat un recital poetic în limba română - pătruns de mobilizatoarele îndemnuri de pace ale Dumneavoastră -, recital distins ulterior cu Marele Premiu la Gala naţională a recitalurilor dramatice (Bacău, 1986), spectacolul a fost vizionat de doamna Josefin Hogget, care, de origine română, s-a căsătorit cu un englez...". Impresionată de talentul recitatoarei, doamna în cauză (elogiată de Hajdu pentru "o activitate de popularizare eficientă şi plină de sacrificii a culturii române") a recomandat-o Societăţii engleze de poezie. Cu invitaţia anexată, demnitarul a solicitat aprobarea deplasării soţiei sale la Londra în perioada 14-27 mai 1987.
Reies din memoriul citat şi dificultăţile de-a fi mesager al culturii şi artei româneşti în străinătate. "Ţinând cont de faptul că Societatea engleză de poezie este o asociaţie «non-profit», ea nu asigură transportul, menţionează Hajdu Gyozo, costul lui fiind suportat integral de Adam Elisabeta. Sejurul londonez al ei va fi acoperit din contul valutar de 202,90 dolari, pe care subsemnatul îl deţine în contul valutar centralizat al Fondului Literar, deschis la Banca Română de Comerţ Exterior, suma reprezentând onorariul care mi s-a remis pentru traducerea în Statele Unite ale Americii a unei lucrări literare, publicate iniţial sub formă de volum la noi în ţară." Şi-a încheiat memoriul (cu convingerea "derivată din fierbintea dragoste, aleasă stimă şi profunda recunoştinţă pe care le nutresc faţă de Dumneavoastră") angajându-se că "prin intermediul acestui recital, ca de altfel prin întreaga noastră activitate literară şi artistică", soţ şi soţie vor sluji "cauza partidului nostru revoluţionar, a unicei noastre patrii iubite, România socialistă"
RAPORT TOVARĂŞEI IUBITE
Deplasarea a fost aprobată, probabil, printr-un telefon dat de la Cancelaria CC al PCR şefului Direcţiei de vize şi paşapoarte. Cum a călătorit actriţa la Londra şi retur şi s-a întreţinut mai bine de o lună acolo cu cei 200 de dolari din contul soţului, rămâne un mister. Căci succesul înregistrat o determinase să-şi prelungească şederea după cum reiese din memoriul trimis Tovarăşei de Adam Erzsebet la 17 iulie 1987. "Auditoriul de mai multe sute de persoane al acestei seri de gală - numeroşi specialişti ai vieţii culturale şi artistice londoneze, precum şi câteva personalităţi cultural-artistice din Occident, America de Nord şi Japonia - a dat o recunoaştere unanimă recitalului meu", raportează "modest" actriţa. În consecinţă, revista Adam a invitat-o să susţină un al doilea recital în propria-i redacţie (?!), iar BBC-ul a intervievat-o de două ori.
BEŢII, VIAŢĂ IMORALĂ ŞI... ŞOVINISM UNGURESC
După această relatare de aproape două pagini, semnatara a translat în concretul vieţii teatrale. La Teatrul Naţional din Târgu Mureş era angajată de 18 ani. Timp în care s-au schimbat opt directori. Actualul "nu dispune de prestigiul moral pe care-l implică funcţia", fiind "compromis prin beţii şi viaţă personală imorală". Repercusiunile sunt de "nivel ideatic şi estetic", de "atmosferă etico-politică" şi indisciplină de muncă. În consecinţă - "teatrul în care lucrez mă marginalizează în mod consecvent" şi "sunt favorizate colegele care se află în graţiile directorului".
Până aici se cheamă a fi introducerea. Cele mai grave acuze abia în penultima pagină ,din cele cinci ale memoriului, urmau a fi aduse. Actriţa denunţă regizorii de aceeaşi etnie ca şovini maghiari ("aceştia dezaprobă făţiş atitudinea angajantă a soţului meu faţă de politica partidului nostru, precum şi patriotismul nostru românesc fără echivoc"). La "sabotaj" e părtaş şi directorul român al teatrului ("la fel de pasiv a fost şi cu ocazia unei deplasări în comuna Ceuaş, unde actorii teatrului, băuţi fiind, au intonat Imnul maghiar şi Imnul secuiesc"). "Rugămintea mea ar fi să ne ajutaţi ca în fruntea Teatrului Naţional din Tg. Mureş să fie numit un om de teatru competent, cu prestigiu moral şi profesional, capabil să transpună cu consecvenţă în viaţă, în acest domeniu specific de activitate, politica revoluţionară a partidului nostru"...
S-ar fi putut şi altfel?!
