Cernavodă, ultima amintire a neputinţei

La douăzeci de ani de la incendiul de la Centrala Nucleară de la Cernavodă din noaptea de 20 spre 21 aprilie, tristul eveniment este încă acoperit de amintiri neclare şi neplăcute.

Relatat în amănunt în arhivele vremii, incidentul nu a vrut să ni se dezvăluie în Scînteia cu nobleţea unui jurnal târziu. Zile în şir ne-am străduit să conturăm un su-biect sensibil, care în '89 avea în imediata apropiere explozia de la Cernobîl.

Sancţiunile care au urmat incidentului din noaptea de 20 spre 21 aprilie au fost destul de aspre. Este posibil ca tocmai apropierea de teribilul accident nuclear din '86 de la Cernobîl să fi adus avertismente atât de dure. Nu am reuşit să găsim nici un martor care să fi trăit acele momente şi care să ni le povestească cu lejeritatea anilor care au trecut.

Incendiul de la Centrala Nucleară de la Cernavodă a fost ignorat de presa vremii. Ironia face ca, prin demersul Jurnalului Naţional şi două decenii mai târziu, paginile ziarelor să-şi do­rească să vadă ce s-a întâmplat atu­nci. Noi nu am vrut să ignorăm evenimentul care i-a făcut pe mulţi să tacă. Astfel că demersul nostru a în­ceput cu biroul din Bucureşti al SN Nuclearelectrica SA.

În general lu­cru­rile au o traiectorie normală în astfel de cazuri: un telefon, explicaţia articolului la care se lu­crea­ză şi câteva discuţii ulterioare.

Nici o teamă că materialul va fi complet şi bine documentat! Din păcate, după zece telefoane şi o solicitare pe legea 544 privind accesul la informaţiile publice ni s-a comunicat că încă se caută un personaj care să fi participat la incen­diul din '89. În rest, multe discuţii şi nici o informaţie.

După un alt şir neîntrerupt de telefoane şi insistenţe am reuşit să îi identificăm pe doi dintre cei care au fost penalizaţi în urma incen­diului de la Cernavodă: Mihulecea Cornel, preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară în 1989 şi Babici Emanuel, director general al centralei Industriale de utilaj energetic. În vara anului '89, Mihulecea era sancţionat cu un avertisment şi promitea mai multă dăruire, iar Babici îşi pierdea locul de muncă. În 2009, cei doi foşti directori nu vor să îşi mai amintească de acele zile.

TELEFONUL FĂRĂ FIR
Astfel, am reuşit să găsim un număr de telefon de la actualul birou al lui Babici Emanuel. I-am explicat asistentei care este demersul nostru şi cu ce ne-ar putea ajuta. Spre surprinderea noastră, doamna a fost mai mult decât "amabilă": "Nu este aici, nici nu îl veţi găsi pentru că domnul Babici călătoreşte foarte mult. Nu ştiu cine sunteţi şi ce doriţi de la el dar să nu vă aştepaţi ca ditamai preşedintele să vă sune pe voi", a precizat doamna.

Incendiul de la Cernavodă, după douăzeci de ani, inflamează încă spiritele. Informaţiile din arhivă nu au putut fi confirmate de nici una dintre persoanele pe care noi am încercat să le contactăm. A urmat o serie de telefoane la Primăria Municipiului Cernavodă unde am încercat să vorbim cu doamna primar. În prima zi a telefonului tocmai o ratasem din birou, iar în zilele următoare era deja plecată din oraş. Nu de alta, dar în CV-ul dânsei se preciza că a lucrat la centrală chiar de la începutul anilor '90 şi poate ne-ar fi putut ajuta cu câteva informaţii. Nu am reuşit nici măcar să vorbim cu dânsă.  

FĂRĂ REACŢII
Mihulecea Cornel a fost preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară în 1989. La acea vreme Nicolae Ceauşescu l-a sancţionat cu un avertisment pentru preocuparea insuficientă în exer­citarea controlului de calitate în condiţii nucleare.

"Nu înţeleg de ce trebuie să ne aducem aminte de acel eveniment, de un incendiu. Nu îmi vine să cred că pentru asta m-aţi sunat!  Sunt atâtea lucruri minunate de care puteam vorbi. Acea centrală nucleară ar fi trebuit să fie cea mai mare avere a acestei ţări. O avere care să ne scape de orice dependenţă externă şi datorie economică. Voi priviţi şi vorbiţi de acei ani şi îi catalogaţi simplu - comunism. Vă spun eu ce este de fapt. Este patriotism! Ce veţi face voi tinerii de acum încolo în ţara asta? Nimic! Totul se duce de râpă şi noua generaţie nu este în stare să construiască nimic solid", a precizat Mihulecea Cornel. Are 84 de ani şi a refuzat o întâlnire cu redactorul Jurnalului Naţional, motivând o stare de sănătate precară. Incidentul de acum 20 de ani, când într-o cameră de montaj de la reactorul 1 s-a declanşat un incendiu, rămâne aco­pe­rit doar de relatările arhivelor.