Derută şi imprudenţă

La sfârşitul lunii aprilie a.c. am cumpărat de la magazinul "Simplon", si­tuat în preajma gării târgmureşene, mai multe pahare simple, din sticlă, acceptabile ca preţ şi ca formă.

Văzându-le, o vecină m-a rugat să-i procur şi ei. Din păcate, stocul s-a epuizat. Întâmplarea face ca, prin mai, să trec pe la magazinul "Tehnometal" de pe Strada Călăraşilor. Bucurie! Dar şi o surpriză. Se găseau aceleaşi pahare pentru apă, ce-i drept, dar nu la preţul de trei lei, ca la "Simplon", ci cu 1,75 lei. Mai puţin, deci, cu 1,25 lei! Unde este greşeala?


Din cauza spaţiului restrâns, terasa "Rapid" (Str. Gheorghe Doja) oferă în zilele cu o mare aglomeraţie aspectul unui iarmaroc. Pentru mascarea aspectului neplăcut, vizibil de la mare distanţă, cred că trebuie amenajat un pa­ravan.
M. Ionescu Vela, Str. N. Bălcescu, bloc 4, Târgu-Mureş


Deodată, pe Strada Koos Ferenc au răsunat strigăte disperate: "Săriţi! Arde!". Apel telefonic: "Alo, pompierii? Veniţi urgent. Arde apartamentul lui Mihai Bompa de la numărul 12!". Noroc cu intervenţia rapidă şi curajoasă a vecinilor care, până la sosirea pompierilor militari, au pătruns prin fumul dens în apartament, localizând şi stingând incendiul care ar fi putut distruge bunurile agonisite cu trudă într-o viaţă de om. Cauza? Lăsarea fără suprave­ghere a focului aprins la aragaz. Curentul de aer de la geamul deschis a dus perdeaua până deasupra flăcării, incendiind-o.
Maior Emanoil Ionescu - Grupul de pompieri al judeţului Mureş


Noapte. Ora 1:30. În părculeţul din faţa unui bloc de pe Strada Rodniciei se opresc doi indivizi. Beţi, încât abia se mai ţin pe picioare. Popas lângă un copăcel. Se năpustesc asupra lui şi-l rup din câteva mişcări. "Aşa! - exclamă unul. Copacul vieţii!" De la un geam unul dintre locatari priveşte năucit, tre­zit de hărmălaia provocată de cei de jos, dar nu îndrăzneşte să coboare. Dimineaţa, când pleacă la şcoală, copiii se opresc şi privesc, cu tristeţe, copa­cul schilodit. O fetiţă: "Un nene ne-a spus că acesta este arborele vieţii, fiindcă aici vin albinele când se trezesc la viaţă. Acum l-au ucis!".
Vasile Bota


Doresc să vă aduc la cunoştinţă trei aspecte. 1. În partea nordică a cartierului "1848", în zona scărilor, sunt nişte spaţii verzi şi terenuri de joacă pentru copii. Pe alei au fost montate 71 de bănci, suficiente pentru odihna celor din zonă. Au rezistat în timp doar 22! Dar nu se ştie până când. Ne întrebăm: cât vor fi costat acestea la vremea lor? Cât se va cheltui pentru a fi reparate? 2. La ultimul concert al grupului vocal-instrumental Holograf, Sala Sporturilor a fost luată cu asalt de melomanii târgmureşeni pe toate căile. Un grup de băieţi descoperă un geam deschis în dreapta clădirii, situat chiar lângă un burlan. Începe urcuşul. Unul câte unul. Până ce apare unul dintre organizatori care întrerupe escaladarea nocturnă. 3. Speculă! Dicţionarul explicativ al limbii române (1975), pa­gina 881, oferă următoarele lămuriri: "A trage foloase dintr-o anumită situaţie; a avea un profit din ceva; a exploata, a înşela pe cineva, a vinde cu suprapreţ". Pe lângă alţi vânzători-producători parti­culari, în Piaţa "1848" se află unii care ne pun la dispoziţie flori de sezon. Faţă de acei vânzători aflaţi pe toate drumurile, cei de la piaţă trebuie să ţină cont de nişte preţuri maximale. De exemplu, pentru lalele este stabilit, iar pentru a fi evitată orice confuzie stă scris, cu cretă albă pe o tablă neagră!, preţul de trei lei firul. Întrebând trei vânzători cât costă o lalea, fiecare a răspuns detaşat: "Patru lei!". Apoi, după un moment de chibzuială: "Dar am şi de doi lei!". O şmecherie care s-ar putea ca, în unele cazuri, să ţină! Noi însă avem în faţă preţurile legale, maximale, stabilite, iar unde-i lege, se ştie, nu-i tocmeală!
Viorel Conţiu


Castraveţi şi flori s-au vândut în zilele trecute (şi poate se mai vând şi acum) la magazinul de legume-fructe din cadrul complexului "Diamant" (cartierul Tudor Vladimirescu). Numai că pentru a cumpăra două kilograme de castraveţi, cu preţul de 10,75 de lei kilogramul, trebuia, obligatoriu, să cumperi şi o floare de 8 lei firul. Dacă erai cumva tentat să cumperi o cantitate mai mare de castraveţi, puteai merge acasă (vrei, nu vrei!) cu un braţ de flori... Vânzarea condiţionată a iscat un val de nedumerire între cumpărători, dar şi fireasca întrebare: din a cui dispoziţie, cu a cui aprobare s-a recurs la această reţetă "comercială"?
E. Nistor
Rubrică realizată de Lazăr Lădariu- Steaua roşie, jud. Mureş, nr. 9.663 din 1989