Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1989 apărea în Statele Unite, sub conducerea lui Dorin Tudoran, Agora, "revistă alternativă de cultură". Lucrau alături de Dorin Tudoran, Mihai Botez (redactor-şef adjunct), Paul Goma, Michael Radu şi Vladimir Tismăneanu (redactori).
Din colegiul de redacţie mai făceau parte nume grele ale intelectualităţii est-europene aflate în exil (Eugène Ionesco, Matei Călinescu, Ioan Petre Culianu, Milovan Djilas, François Fejtö, Victor Frunză, Virgil Ierunca, Virgil Nemoianu), dar şi politologi occidentali precum Alain Besançon, André Glucksmann, Jean-François Revel.
În numărul 2 din 1988, în paginile revistei a publicat, alături de Ion Vianu, Monica Lovinescu, Leszek Kolakowski, Ion Caraion şi alţii, şi Geza Szöcs. Sub semnătura sa a apărut un articol cu un titlu grav: "Va fi război între România şi Ungaria? Câteva reflecţii". Poetul, născut la Tg. Mureş, trăia în acea perioadă în Elveţia, unde se stabilise din 1986.
"Va izbucni un război între România şi Ungaria, în viitorul previzibil?", îşi începea scriitorul consideraţiile, istorisind şi o glumă pusă pe seama preşedintelui american Roosevelt.
"Conform unei anecdote din epoca respectivă, glumă imposibil de verificat azi, se spune că în 1941, când între Ungaria şi Statele Unite se declarase războiul în mod oficial, preşedintele Roosevelt i-ar fi pus următoarele întrebări adjunctului Secretarului de stat american:
«-Are Ungaria vreo pretenţie teritorială de la noi?
-Nici una, domnule preşedinte.
-Atunci de la cine ?
-De la România, domnule preşedinte.
-Aşadar, Ungaria a declarat acum război şi României ?
-O, nu, domnule preşedinte. În acest război, România şi Ungaria sunt aliate.»"
ETIOPIA EUROPEI
După introducerea hazoasă, Geza Szöcs schimba tonul, expunând câteva consideraţii despre natura regimurilor comuniste român şi maghiar, puse faţă în faţă. "În prezent, România şi Ungaria alcătuiesc cele mai diferite societăţi în cadrul Pactului de la Varşovia, scria Geza Szöcs. (...) În cadrul regiunii, Ungaria se bucură probabil de cel mai ridicat nivel de viaţă, în vreme ce România poate fi numită, şi nu fără temei, Etiopia Europei. Politica economică a Ungariei poate fi considerată cea mai liberală din blocul est-european, în timp ce supracentralizarea înfăptuită în România a dus la ruină aproape totală a economiei acestei ţări.
În Ungaria se înregistrează, probabil, cele mai puţine violări ale drepturilor umanitare, în vreme ce România constituie cel mai întunecat stat poliţist din lumea comunistă, a cărei societate este caracterizată şi îmbibată de un soi de stil narodnicist al Naţional-Socialismului, cu stridenţe bizantine. Ungaria este o parte din nucleul de nădejde al Pactului de la Varşovia, în timp ce România constituie o membră mai superficială a acestei alianţe militare. Politica externă a Ungariei este de cele mai multe ori ca o servitoare credincioasă faţă de stăpâna Sovietică, în timp ce România - aşa cum subliniam mai înainte - pare a urma un curs mult mai independent. (...)
După ce am înşirat toţi aceşti factori de contrast, întrebarea rămâne: Cum putem caracteriza aceste elemente? Reprezintă ele cumva, în mod necesar, conflicte ori numai diferenţe între cele două ţări - Dar există o sursă de tensiune între cele două state care poate fi considerată ca un conflict de interese ireconciliabil. E vorba de problema celor mai mult de două milioane de maghiari care trăiesc în Transilvania."
RELAŢII BILATERALE VICIATE
În continuare, poetul ardelean trecea în revistă, punctual, factorii care schimbaseră, în opinia sa, natura relaţiilor româno-maghiare.
"1. Primul motiv îl constituie flagranta brutalitate cu care guvernul român încearcă deznaţionalizarea, asimilarea forţată şi în caz contrar silirea minorităţilor naţionale să dispară din ţară. Nu e vorba doar de maghiari, dar şi de germani, sârbi şi evrei. Deşi, în acest moment, mai puţin spectaculoasă decât prezenta campanie a guvernului bulgar de a scăpa Bulgaria de minoritatea sa turcă, eforturile regimului de la Bucureşti - combinate cu decenii de continuă presiune administrativă, cu forţa brută îndreptată împotriva celor nesupuşi - nu sunt mai puţin devastatoare. Rezultatul este ameninţarea a milioane de oameni cu pierderea identităţii lor naţionale; iar condiţia acestor oameni se înrăutăţeşte zi după zi.
2. În plus, schimbările din conducerea Ungariei au dus la înlocuirea cadrelor staliniste, al căror comportament era încă guvernat de adeziunea slugarnică la eronata interpretare a dogmei internaţionalismului socialist. Noua echipă are avantajul de-a fi în stare să tragă lecţiile cuvenite din profundul eşec de până acum al politicii Ungariei faţă de România.
3. Presiuni diverse resimţite de guvernul maghiar au determinat recent conducerea de la Budapesta să-şi schimbe atitudinea în privinţa problemei minorităţii. Printre aceste presiuni s-au aflat:
a) Sporita rezistenţă faţă de opresiunea politică manifestată chiar de către maghiari, atât în Slovacia, cât mai ales în Transilvania. Această rezistenţă s-a bucurat de o atenţie internaţională din ce în ce mai mare. (...)
b) Rezistenţa minorităţilor maghiare a coincis cu cererile şi eforturile maghiarilor din Occident, şi a determinat sporirea credibilităţii, prestigiului şi influenţei acestor eforturi.
c) Eşecurile din economia planificată a Ungariei au sporit probabilitatea unei stagnări ori a unui declin în standardul nivelului de trai, însoţit de sporirea tensiunilor sociale.
Toţi aceşti factori au făcut posibil ca guvernul maghiar să treacă la un mare gest de implicare într-o chestiune, care, la urma urmelor, nu putea fi privită doar ca principiu. Altfel spus, nu a existat nici un factor care să constrângă guvernul maghiar în a continua să ignore stridentul şovinism antimaghiar care face astăzi ravagii în România.
4. În sfârşit, ar trebui amintit, de asemenea, că Ungaria şi-a schimbat atitudinea faţă de România după venirea lui Gorbaciov la putere. Ţinând cont de asemenea circumstanţe este tentant să tragi concluzia că, conducerea de la Moscova (despre care se spune că ar fi nemulţumită că Bucureştiul evită noile reforme sovietice), ar fi dat mână liberă Ungariei să treacă la noua sa politică faţă de România. S-ar putea foarte bine ca în acest moment chiar să existe o încordare a relaţiilor sovieto-române, fapt care-i împinge pe unii să se întrebe: ceea ce face Moscova acum este doar să tolereze noua, mai îndrăzneaţa politică externă maghiară, ori chiar a inspirat Moscova crearea acestei politici? Asta te duce în tărâmul speculaţiilor şi conjuncturilor."
DO UT DES
Interesantă era opinia autorului articolului şi în legătură cu populaţia de peste Prut. "În acelaşi timp, românii nu s-ar simţi ca şi cum Uniunea Sovietică s-ar situa de partea Ungariei împotriva lor, căci o politică sovietică croită între asemenea parametri ar avea, de asemenea, un impact benefic şi asupra minorităţii româneşti care trăieşte în Republica Sovietică Moldovenească; şi care, în felul acesta, ar câştiga sprijinul întregii opinii publice româneşti. În astfel de circumstanţe, un regim românesc care ar refuza maghiarilor din Transilvania aceleaşi drepturi de care s-ar bucura românii din Moldova sovietică, s-ar trezi într-o poziţie foarte şubredă - atât din punct de vedere moral, cât şi tactic."
TRANSILVANIA = INSULELE MALVINE
Naţionalismul regimului Ceauşescu îl împingea pe Geza Szöcs către o comparaţie cu Argentina, statul care la începutul anilor '80 disputase posesia insulelor Malvine, pe calea armelor, cu regatul Marii Britanii. Fără succes... "Într-un fel, Transilvania constituie Insulele Malvine româneşti, cu singura deosebire că ea aparţine deja României. Aşa stând lucrurile, ţara reacţionează ca şi cum ar rămâne într-o constantă stare de pregătire militară pentru un război, în orice moment, având drept obiect Transilvania".
SCEPTICISM EXAGERAT
Spre sfârşitul articolului, intelectualul exilat în "ţara cantoanelor" se declara sceptic în privinţa oricărei colaborări româno-maghiare, în cadrul vreunei structuri politice. "În dezacord cu opinia mai generală, semnatarul acestor consideraţii consideră drept improbabil ca Ungaria şi România - în aproximativ viitorii 70 de ani- să adere, din proprie iniţiativă, la vreun fel de confederaţie generală. Singurul cadru de imaginat pentru autorul acestor rânduri ar fi un fel de Statele Unite ale Europei. Mai puţin de atât el nu are încredere în şansele unei integrări de nici un fel în Europa Răsăriteană; fie ea de tip comunist ori necomunist."
Lăsăm pe seama cititorilor (şi politologilor!) comentariile...
Citește pe Antena3.ro
