Draga Olteanu Matei: "Strecurau pe post şopârle cu ştirea Securităţii"

La douăzeci de ani distanţă în timp, actriţa Draga Olteanu Matei ridică un colţ al cortinei în spatele căreia se pregăteau programele de Revelion pe care le difuza TVR în timpul regimului comunist. Actriţa împarte actorii care strecurau pe post "şopârle" despre regim în două categorii: cei curajoşi şi cei care o făceau cu ştirea Securităţii.

- Doamna Draga Olteanu Matei, în programul Revelion 89, difuzat de TVR în ultima noapte a anului 1988, aţi avut un moment umoristic cu Marin Moraru. Vă mai amintiţi cum au fost filmările pentru acel program de Revelion?
- N-am jucat pentru acel Revelion, din câte îmi amintesc eu. Chiar m-am interesat şi nu am jucat. O scenetă înregistrată mai demult şi pe care au difuzat-o ei în reluare. Dacă a fost cu Marin Moraru, atunci a fost un mo­ment umoristic cu ţăranca, o fe­meie, care vine la consultaţie şi care, până la urmă ajunge să îl trateze ea pe doctor. Avea haz, pentru că Marin Moraru este un mare actor.

- Vă amintiţi, eraţi plătiţi pe măsura eforturilor depuse sau era mai mult un fel de "muncă patrio­tică"?
- Nu era muncă patriotică. Se lucra foarte serios, vreme îndelungată, zi şi noapte când era vorba că se fil­mează pentru Revelion. Erau regizori de foarte bună calitate, iar noi, actorii, munceam din greu.

- Cum vă descurcaţi cu cenzura care se făcea pe vremea aceea?
- Erau actori renumiţi care strecurau şopârle, lucruri împotriva re­gimului Ceauşescu şi cărora li se dădea voie de autorităţi. Toate "şo­pârlele" care se băgau împotriva regimului Ceauşescu erau foarte gus­tate de public şi aveau mare succes. Dădeau cu ştirea autorităţilor care se făceau că închid ochii. Dacă autorităţile n-ar fi închis ochii, nimeni n-ar fi îndrăznit să răsufle.

- Când spuneţi autorităţi, vă referiţi la conducerea televiziunii de atunci sau ţintiţi mai sus?
- Bineînţeles că mai sus de televi­ziune, vorbesc de autorităţile din umbră. Cei care strecurau lucruri de astea o făceau cu ştirea securităţii.

- Vreţi să spuneţi că toţi cei care au făcut pe postul TVR aluzii străvezii erau colaboratori ai fostei Secu­rităţi?
- Unii erau colaboratori, alţii nu erau. Aceştia din urmă aveau însă un curaj nemaipomenit. Nouă ne era teamă să ascultăm ce spuneau ei. Unii erau cinstiţi, alţii nu! Nu vreau să-mi mai amintesc, mi-e silă!

- De ce?
- Tocmai ăştia se băteau cu pumnii în piept după Revoluţie că erau cei mai mari opozanţi ai regimului, cei mai mari luptători, vai de mine!, când de fapt se luptau să ocupe posturi de secretari de partid. Dacă i-am întrebat când au fost sinceri înainte sau după Revoluţie, ştii ce mi-au răspuns?! Ai tu idee ce au pătimit alde Coposu, şi Du­mi­trescu, şi Paleologu, şi atâţia alţii, la puş­cărie, cu şobolani  şi apă curgând şiroaie pe pereţi? Cum să nu fim de partea lor? Şi-atunci eu am întrebat: dar tu ce făceai? Nu te luptai să ajungi secretar de partid? Ba da, mi-a zis, dar o făceam pentru binele colegilor, al instituţiei, al ţării… Mi-e silă!

- Ne spuneţi despre cine este vorba?
- Se vor recunoaşte ei, n-aveţi grijă. Pot însă să vă spun că nu l-am auzit niciodată pe Ştefan Iordache, Dumnezeu să-l ierte!, să umble cu tot felul de aluzii, nici pe Moraru, nici pe Dinică, nici pe Silvia Popovici, nici pe Gina Patrichi, nici pe Tamara Buciuceanu, nici pe Olga Tudorache – actori mari şi serioşi care şi-au văzut de treabă. Eu una n-am fost niciodată membră de partid şi mi-am văzut de treaba mea de actriţă.

- Revin, cum vă plăteau, mult, puţin?
- Ei, plata nici azi nu e pe măsura muncii. Toţi căutau să profite, ca şi acum, să te plătească dacă se poate cât mai puţin şi să obţină cât mai multe câştiguri.

- Dar existau oameni care primeau "interzis"  la apariţia pe micul ecran.
- Unii spun că li s-au pus piedici, eu nu-mi aduc aminte să mă fi oprit cineva să vin la TVR. Eu n-am mai vrut să apar la televizor de Revelion, chiar cu câţiva ani înainte de 1989. Jucam tot anul, dar nu de Revelion.

- De ce?
- Mă simţeam foarte bine acasă cu soţul meu.

- Unde aţi petrecut ultima noapte a anului 1988?
- Acasă cu soţul meu. Obişnuiam să petrecem împreună noi doi toate sărbătorile, nu doar Revelionul. Ne îmbrăcam frumos, puneam muzică bună, ne uitam şi la televizor şi dădeam calificative unuia sau altuia. Ne simţeam foarte bine acasă atunci, cum ne simţim şi acum. Ce preferam? Ce prefer şi în ziua de astăzi, muzică bună, clasică, de bună calitate, fie că e vorba despre compozitori români, fie străini. Ce mă deranjează foarte mult sunt textele de proastă calitate şi temele alese. Noi ne luptăm foarte mult pentru limba română şi mă doare când văd că oamenii noştri maimuţăresc occidentul cu formule de tipul "OK", "cool", etc, fiindcă datoria noastră, a tuturor actorilor români, este să ne apărăm limba.