I s-a spus "Soljeniţînul românilor"

Biografia lui Paul Goma, "topită" în romanele sale memorialistice, este, la scară individuală, istoria zbuciumată a basarabenilor refugiaţi în România. Este, totodată, istoria scriitorului di­si­dent, aflat în permanent conflict cu linia oficială. Volumele sale ("Gherla", "Ostinato", "În Cerc", "Arta refugii", "As­tra", "Sabina", "Soldatul câinelui", ş.a.) sunt reprezentative în acest sens.

Paul Goma s-a născut la 2 oc­tom­brie 1935, în satul Mana (jud. Orhei), în familia învăţătorului Eufimie Goma. În timpul războiului, tatăl i-a fost de­por­tat în Siberia de autorităţile so­vie­tice, pierzându-i-se urma în gulag. În 1942, familia dascălului ba­sarabean îşi regăseşte "capul" într-un lagăr ro­mâ­nesc, la Slobozia, ca prizonier de răz­boi. În 1944, familia Goma parcurge într-un dureros re­fugiu lo­ca­li­tă­ţile Sibiu, Gusu, Buia. Este internată apoi în lagărul pentru refugiaţii ba­sa­ra­beni şi bucovineni de la Sighişoara. Pe baza unor hârtii falsificate, soţii Goma şi copiii "pă­că­lesc" comisiile de re­patriere în URSS, rămânând în România.

Din 1949, Paul Goma devenea, pen­tru trei ani, elev al Liceului Gheor­ghe Lazăr din Sibiu. A fost exmatri­culat, după cum va mărturisi mai târziu scriitorul, pentru că deţinea un jurnal. După câteva tentative, lipsite de succes, de a intra la licee din Sighişoara şi Braşov, a fost admis la Liceul Negru Vodă din Făgăraş.

După absolvirea studiilor medii, în 1954, a reuşit, concomitent, la Şcoala de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu" şi la Universitatea Bu­cu­reşti (Facultatea de Filologie). Şcoala de literatură fusese înfiinţată în urmă cu patru ani şi copia modelul Institutului de literatură "Maxim Gorki" de la Moscova. Scopul ei declarat era să formeze "cadre tinere de scriitori şi critici literari, ridicaţi din rândurile poporului muncitor". A ales "fabrica de scriitori", cum i se spunea institutului, dar a ajuns tot la universitate, prin contopirea celor două instituţii.

Câteva afirmaţii ale studentului Goma referitoare la istoria "vecinului de la răsărit" i-au atras mus­tră­rile rec­to­ratului Universităţii. A scă­pat de ex­ma­triculare datorită in­ter­ven­ţiei lui Mihai Novicov (ilegalist cu stagii de la­găr şi închisoare în România). Dar a fost arestat câteva luni mai târziu, pentru "scrieri duş­mă­noase" (pr­i­me­le încercări litera­re, cuprinse în ro­manul "Durerile fa­cerii"). Condamnat la doi ani în­chi­soare corecţională pentru delictul de "agitaţie publică", a executat pe­deapsa la Malmaison, Jilava, Gher­la. La sfârşitul termenului, pentru că nu era "reeducat", i s-a fixat do­miciliu obligatoriu în satul Lăteşti (ra­ionul Feteşti). În 1963, lui Paul Go­ma i s-a ridicat restricţia domici­lia­ră. A redevenit student doi ani mai târ­ziu, be­ne­ficiind de "cle­men­ţa" lui Ni­colae Ceauşescu faţă de foştii deţinuţi politici. Evenimentele politice fier­binţi ale verii anului 1968 (invadarea Ce­hos­lovaciei de trupele Tratatului de la Varşovia, refuzul conducerii de la Bu­­cureşti de a participa la inter­venţie, iminenţa unui conflict între URSS şi Ro­­mânia) îl surprind în afara univer­si­tăţii, pe care o abandonase între timp, şi a ...partidului. Astfel încât lui Paul Goma şi altor scriitori li se con­di­ţionează cererea de a fi primit voluntar în Brigăzile patriotice de înscrierea în PCR. La 24-25 august 1968, a primit carnetul roşu de membru de partid alături de Aurel Dragoş Munteanu, Al. Ivasiuc, Adrian Păunescu şi alţii.

Aparenta acalmie a relaţiei Goma-autorităţi a fost tulburată din nou, ire­mediabil, de interzicerea dreptului la semnătură (1970). În aceeaşi pe­rioadă, se lansa în Occident, la târgul de carte de la Frankfurt, romanul "Ostinato". Presa străină scria atunci despre "Soljeniţân al ro­mâ­nilor". Şi-a cunoscut editorii de peste hotare doi ani mai târziu, când, la propu­ne­rea "suspectă" a autorităţilor române, a primit paşaport. Timp de un an a vi­zi­tat Austria, RFG, Franţa.

În 1976, prestigioasa editură franceză Gallimard a publicat romanul "Gherla", la care scriitorul lucrase intens în ultimii ani.

Întors în ţară, s-a implicat în miş­carea pentru apărarea drepturilor omului. Printre altele, a aderat la principiile Cartei 77, semnând o scri­soare către disidentul ceh Kohout. De "ziua păcălelii" a fost arestat, iar familia sa mutată în cartierul Vitan. A fost eliberat după o lună, în urma protestelor presei occidentale. De­venit incomod în România, a pri­mit a doua viză turistică pentru a că­lători în Occident. Se spera că di­sidentul nu va mai reveni. La 20 noiembrie 1977, Paul Goma, soţia Ana Maria (fiica fostului ilegalist Petre Năvodaru) şi fiul lor Filip Ieronim au părăsit România. S-au stabilit la Paris, unde domiciliază şi în prezent.