Începea ultimul an pentru Victoria

Cu Florin Halagian, "principal", şi cu Gheorghe Timar, "secund", Victoria Bucureşti îşi începea în prima parte a lunii ianuarie 1989, la Câmpina, pregătirile pentru cele două obiective importante ale anului: "dubla" cu Dynamo Dresda, din sferturile de finală ale Cupei UEFA, şi returul Diviziei A. Anul respectiv avea să fie însă ultimul din viaţa clubului controlat la acea vreme de generalii Marin Bărbulescu şi Constantin Nuţă. În ianuarie 1990, la câteva zile după Revoluţie, FRF hotăra dizolvarea clubului Victoria.

Atunci, principala ţintă a echipei care îşi desfăşura meciurile de acasă pe terenul Victoria, actualul Florea Dumitrache, din complexul sportiv Dinamo, era confruntarea cu celebra echipă din fosta RDG, în rândurile căreia evoluau un star consacrat, Felix Magath, dar şi un tânăr care avea să devină un nume mare al fotbalului mondial, Mathias Sammer. "Avem obligaţia să ne pregătim exemplar din moment ce am păşit în sferturile de finală ale Cupei UEFA. Suntem decişi să ne jucăm marea şansă cu toată dăruirea şi ardoarea, în faţa unui adversar foarte puternic, aşa cum este Dynamo Dresda, pe care am urmărit-o pe viu, săptămâna trecută, la câteva antrenamente. Şi ei, ca şi noi, şi-au reluat pregătirile la 5 ianuarie. M-a impresionat gabaritul jucătorilor din Dresda, antrenorii punând mare preţ pe forţa şi pe angajamentul lor. Noi trebuie să le contracarăm calităţile fizice printr-un joc exemplar, ordonat tactic, ingenios şi eficace. Vom continua să ne studiem, până la ora primului joc, adversarul pentru a-i cunoaşte în amănunt toate tainele. Mă declar satisfăcut de maniera angajantă, mobilizatoare, exemplară a tuturor jucătorilor mei, conştienţi fiind de prilejul care li se oferă de a intra în semifinalele Cupei UEFA", declara la vremea respectivă, pentru cotidianul Sportul, antrenorul Victoriei, Florin Halagian.

Actualul lider al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, cel care era preşedinte al clubului Victoria, rememorează astăzi: "A fost o pe­rioadă foarte frumoasă din viaţa mea, pentru că am avut rezultate. Dacă ai rezultate, toată lumea te respectă. Era acolo un grup de fotbalişti foarte cuminţi, dar şi inteligenţi, încă de pe atunci aveau bani şi erau buni afacerişti. Costel Solomon, Coraş, Culcear… ce să mai, o echipă extraordinară, trăsnet. Dacă ar fi să o asemăn, aş asemăna-o cu Unirea Urziceni de azi, ca forţă a grupului. Clubul era controlat de ge­neralii Marin Bărbulescu şi Constantin Nuţă, doi oameni cu care am avut relaţii foarte bune, pricepuţi şi cu un fler extraordinar. Să vă povestesc o întâmplare din acea perioadă, dinaintea primului meci cu finlandezii de la Turun Paloseura Turku, din optimile Cupei UEFA, din 1988. Tocmai montasem la stadion o tribună nouă, din fier, cu o capacitate de circa 1.000 de locuri. M-am dus repede să raportez generalului Nuţă. «Tovarăşe general, permiteţi să raportez, am montat o tribună foarte frumoasă, nouă, gradene noi, străluceşte, totul e pregătit!», i-am spus. «Ascultă la mine, iei în momentul ăsta 500 de soldaţi, îi urci în tribuna aia şi îi pui să se legene, când în stânga, când în dreapta, ca în bătaia vântului!». Am executat ordinul şi, în timp ce se legănau oamenii acolo, tribuna s-a aplecat într-o parte, aproape să cedeze definitiv. S-au rănit câţiva militari, dar nu grav, pentru că au avut timp să sară. Sacrificiul a fost minim, şi asta cu doar 500 de oameni. Nici nu mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă se rupea tribuna în timpul meciului, pentru că sigur ceda sub presiunea a 1.000 de spectatori. Şi acum se vorbeşte despre acea eventuală tragedie. Am învăţat atunci de la ge­neral să verific sau să testez de cât mai multe ori un lucru până să-l declar competitiv!", îşi aminteşte Dragomir.

Despre relaţia pe care o avea cu antrenorul Florin Halagian, preşedintele de azi al LPF a dezvăluit: "O relaţie perfectă. Ne înţelegeam perfect. Îl convocam zilnic la ora 7:00 la stadion şi mă implora să nu-l mai chem aşa devreme. Nu aveam ce să fac, îi explicam că trebuie să-l cert puţin până la 8:00, când mă chemau superiorii pe mine să le raportez dacă a venit toată lumea la 7:00 şi dacă se lucrează. Ne certam la mişto vreo oră".

Unul dintre jucătorii cei mai im­portanţi ai echipei era mijlocaşul Dan Daniel. "Pe el îl chema Szekely, dar regimul i-a schimbat numele. Eu când am venit în club l-am găsit deja cu numele de Dan Daniel. Abia apoi am aflat că a fost rebotezat după un bunic de-al lui pe care îl chema aşa", şi-a amintit Dragomir povestea fotbalistului.

Linia de clasament la începutul anului 1989
3. Victoria 17 10 3 4 46-31 23p
Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat 1988/1989: 15 (a pierdut 1p la FC Olt); puncte obţinute în deplasare: 8 (câte 2p la ASA Tg. Mureş, Oţelul şi FC Bihor, câte 1 p la Sportul Studenţesc şi Univ. Craiova)
Golgeterii echipei: Coraş – 20 de goluri (2 din 11 metri); Culcear – 8, Laiş – 5 (1 din 11 metri), C. Solomon, Da­maschin I – câte 3; Târă – 2; Şt. Bălan, V. Cojocaru, Topolinschi, Ursea – câte 1; Borali (Oţelul) – 1 autogol
Jucători folosiţi: 19 – Mirea, Coraş, Culcear – 16 jocuri, D. Daniel, Ursea, Ţâră – câte 15, V. Cojocaru, Laiş, C. Solomon – câte 13, Niţu, Damaschin I – câte 12, Şt. Bălan, Topolinschi, Ursu – câte 11, Zare, Uleşan – câte 7, Pavel, Dican, Fulga – câte 5
Media notelor echipei: 6,44; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. Coraş 7,21,
2. C. Solomon 6,92, 3. Niţu 6,65; cele mai mari note: 8 (Coraş de 6 ori, C. Solomon de 3 ori, Niţu de două ori, Damaschin I o dată
Cartonaşe galbene: 14 (5 suspendări) – 7 jucători (cele mai multe: Topolinschi, Coraş – câte 3)
Cartonaşe roşii: V. Cojocaru (etapa a VI-a)
A beneficiat de 4 lovituri de la 11 metri – 3 transformate (Coraş 2, Laiş 1), una ratată (C. Solomon); a fost sancţionată cu 7 penalty-uri – 4 transformate, 3 ratate.
A expediat 254 de şuturi (158 "acasă", 96 în deplasare), din care 133 pe poartă (83 "acasă", 50 în deplasare).