Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"O cotitură istorică" - i-a plăcut lui Gorbaciov să-şi intituleze convorbirile avute cu Bush la Malta în 2-3 decembrie 1989. Doar hopul Ceauşescu rămânea de trecut.
AGENDA UNUI REFORMATOR FERICIT
În 1993, la Paris, Gorbaciov a publicat o parte din interviurile şi stenogramele întâlnirilor sale sub incitantul titlu "Avant-memoires" (botezate şi mai comercial, în traducerea Editurii Nemira, "Memorii"). "Nu există reformatori fericiţi...", ofta în prefaţa lor ţarul care pierduse coroana imperiului destrămat.
Dar în decembrie 1989, de ce să nu fi fost mulţumit?! Gorbaciov schimbă istoria - titrau atunci agenţiile de presă. La 25-26 noiembrie convorbise cu Mitterand. În prima zi a lui decembrie - altă întâlnire istorică: la Vatican, cu Papa Ioan Paul II. De-aici, direcţia Malta. Două zile (2-3 decembrie), urmare a invitaţiei preşedintelui american, se întâlnise cu el la bordul vasului sovietic "Maxim Gorki".
În viteză a zburat înapoi la Moscova, căci la 4 decembrie programase întâlnirea reprezentanţilor Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. În aceeaşi zi l-a primit şi pe Ceauşescu. Iar la 5 decembrie, pe noul lider bulgar, Petăr Mladenov. Încântat de revederea cu Mladenov (fost coleg de studenţie la Moscova), Gorbaciov a publicat convorbirea lor în "avant-memorii".
Discuţia cu Ceauşescu a trecut-o însă sub tăcere.
ÎNTRE "VOCEA AMERICII" ŞI "SCÎNTEIA"
Din lectura comunicatului Scînteii din 4 decembrie 1989 reiese că reprezentanţii Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei, Ungariei, Bulgariei, Poloniei, Germaniei de Est şi României veniseră la Moscova pentru o declaraţie vetustă. Şi anume că invazia Cehoslovaciei din 1968 fusese o imixtiune în treburile interne ale altui popor. Şi se angajau că în viitor vor folosi "numai mijloace politice pentru reglementarea oricăror probleme".
Cu referire la atmosfera întâlnirii a fost citată adesea versiunea lui M.R. Beshloss şi S. Talbot. Distona "agitaţia" lui Ceauşescu printre ceilalţi, au povestit consilierii lui Bush fără a-şi fi citat sursele. "Tiranul stalinist" se plângea de ofensiva americanilor şi vest-europenilor pentru lichidarea comunismului. Şi propunea o nouă reuniune a Pactului la Bucureşti, ca să elaboreze "contraofensiva". Era într-adevăr "agitat" Ceauşescu în plenul reuniunii, însă din alte (şi întemeiate) motive: căci el condamnase, în '68, invazia Cehoslovaciei; când el fusese "eroul", cum să-şi mai toarne cenuşă în cap?!
POZIŢIA LUI CEAUŞESCU
Conform corespondenţei de la Cancelaria CC al PCR şi unor martori, reuniunea Tratatului de la Varşovia din 4 decembrie s-a produs în circumstanţele celorlalte întrevederi avute de Gorbaciov. Scurt timp după Congresul al XIV-lea al PCR, liderii români au fost oficial anunţaţi de întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush la Malta. "Am primit o scrisoare din partea lui Gorbaciov către N. Ceauşescu - a relatat Ion Stoian, fost ministru de Externe, în ziarul Vocea României (1990) - în care informa în termeni foarte generali despre scopul întâlnirii şi propunea o întâlnire la Moscova, pentru 4 decembrie, în care Gorbaciov va face o informare despre cele discutate şi rezultatele întâlnirii sale cu Bush."
Ceauşescu i-a cerut o discuţie separată lui Gorbaciov, condiţionând de aceasta prezenţa sa la Moscova. "Aşa s-a născut întâlnirea dintre Ceauşescu şi M.Gorbaciov din 4 decembrie 1989", a declarat şeful diplomaţiei româneşti din acea vreme. Adică prin şantaj!
Gorbaciov n-a povestit niciodată cât l-a înfuriat Ceauşescu în acea întâlnire. Gorbaciov începuse prin a informa despre întâlnirile cu Bush şi cu Papa, a relatat Stoian. Era evident din insistenţele asupra discuţiilor cu Papa că Gorbaciov voia să vorbească puţin despre Bush. "Totuşi a rezultat clar că s-a discutat despre situaţia celorlalte ţări socialiste", a menţionat Stoian.
"Apoi s-a trecut la tema anunţată presei - o «nouă» declaraţie asupra invaziei din 1968. «Suntem aici cu toţii - a zis Gorbaciov - cei care am fost implicaţi atunci, mai puţin România, care a ieşit din această chestiune. Pe loc, N. Ceauşescu l-a întrerupt pe Gorbaciov cu scuzele de rigoare spunând: Nu-i adevărat, România nu a ieşit din această problemă, România nu a intrat în Cehoslovacia, aşa că nu avea de unde să iasă»."
Pe marginea textului lui Gorbaciov s-a pronunţat iarăşi Ceauşescu ("la un moment dat, discuţiile pe text se purtau aproape numai între Nicolae Ceauşescu şi M. Gorbaciov"). Liderul român "i-a atras atenţia" lui Gorbaciov asupra retragerii trupelor sovietice ce încă staţionau în Cehoslovacia. Aceasta este o chestiune bilaterală - a interzis Gorbaciov subiectul. "Da, ştiu, a spus Ceauşescu, este un accord bilateral încheiat după ocuparea Cehoslovaciei", a citat martorul. "În această problemă cu dumneavostră nu ne putem înţelege", a mai zis Gorbaciov.
"COTITURA" MALTEI
În pofida mulţimii de analize şi speculaţii asupra întâlnirii de la Malta, dispunem în prezent exclusiv de versiunea sovietică a stenogramelor. Aşa cum le-a publicat ultimul lider al PCUS. Întrevederea a fost evaluată de însuşi Gorbaciov ca fiind o "cotitură istorică". El a făcut şi asocierea cu Yalta ("îndată ce începem tratativele, se aud glasuri care strigă «o nouă Yalta»!"). S-au referit liderii celor două superputeri, explicit, la Ceauşescu ori România? Întervievaţi în diferite împrejurări, şi Gorbaciov, şi Bush au dat acelaşi diplomatic răspuns: "Nu-mi amintesc". Cert este că anumite momentele ale întrevederii n-au fost consemnate (fiind "între patru ochi") şi anumite pasaje înregistrate n-au fost făcute publice încă.
S-au delimitat şi la Malta "sferele de influenţă"? "Nu urmărim nici un ţel în America Centrală, nu dorim să cucerim baze pentru arme şi nici puncte de sprijin", i-a promis Gorbaciov lui Bush. "Am apreciat mult reacţia pe care a avut-o Uniunea Sovietică şi dvs. personal faţă de aceste schimbări dinamice şi în acelaşi timp fundamentale", i-a răspuns Bush referindu-se la Europa şi numindu-l pe Gorbaciov "catalizatorul" lor.
De altfel - conform raportului DIE a Securităţii, datat la 2 decembrie 1989 -, într-un recent interviu Geoge Bush se referise astfel la România: "Aş dori să văd unele acţiuni şi în această ţară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu".
Acelaşi departament raportase la 1 decembrie că, în cadrul consultărilor cu administraţia de la Washington, Guvernele Angliei, Franţei, RFG şi Italiei au insistat pentru "respectarea de SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene, ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă". "Cu 20 de ani în urmă i se reproşa României că se apropie prea mult de Europa Occidentală, iar acum că nu face îndeajuns pentru a intra în Europa!", comentase situaţia fostul şef al diplomaţiei, Ion Stoian.
INCENDIUL DE-ACASĂ...
"În 1990 s-ar fi împlinit un sfert de veac de la Congresul IX, mi-a relatat gen. (r) Ion Coman, fost secretar al CC al PCR, despre visurile lui Ceauşescu. Voia să sărbătorească printr-o mare adunare populară, cu participare internaţională, în locul ce-i zice acum Piaţa Constituţiei. Voia ca până atunci să finalizeze toate marile construcţii - Casa Poporului, Academia, Casa Radio, Biblioteca... Să arate lumii superioritatea sistemului său socialist."
În îndărătnicia sa, pe ce se baza Ceauşescu? Urmărindu-i contactele, se pare că repeta strategia rodată în '68 - prietenia cu chinezii şi nord-coreenii. Prin ambasadorul Chinei la Bucureşti, Zhao Ziyang, liderul CC îl informase că "nu va introduce niciodată formele reformiste pe care URSS le aplică". Nu agrea nici el perestroika! Imediat după ce-a revenit din ultima-i călătorie la Moscova, Ceauşescu l-a primit pe ambasadorul nord-coreean. Iar în comunicatul oficial au declarat "combaterea fermă a oricăror acţiuni ale cercurilor imperialiste de amestec în treburile intrene ale altor popoare, de destabilizare din ţările socialiste şi din alte regiuni ale lumii".
Dar "focul de-acasă îl stingi cu vecinii, nu cu prietenii de departe", îl sfătuise prietenul Mao cândva. Darul înţelepciunii nu i-a fost hărăzit însă isteţului Ceauşescu.
Citește pe Antena3.ro
