Kialto Szo propunea minorităţii maghiare un plan pentru era post-Ceauşescu

La sfârşitul lunii martie a anului 1989, Radio Europa Liberă a prezentat primul număr al publicaţiei samizdat a minorităţii maghiare din Transilvania. Kialto Szo aborda probleme specifice minorităţii şi expunea un plan de măsuri de aplicat într-o viitoare eră postceauşistă. Babeş Bolyai a propus cu această ocazie un plan de acţiune pe termen lung.

"În privinţa aspectelor culturale, Bolyai a spus că minorităţile trebuie să se bucure de garantarea deplinei libertăţi. Cenzura trebuie să înceteze, iar instituţiile culturale ale mino­rităţilor trebuie să participe la construcţia fundamentelor statului. Totuşi, a insistat Bolyai, libertatea nu trebuie să dea prilejul pentru «am­biţii na­ţionaliste separatiste». În fond, a adăugat el, suntem «maghiari care trăiesc în România», deci este în interesul nostru ca aceasta să prospere."  

Primul şi cel mai necesar pas în resuscitarea limbii maghiare ar fi să se ceară înapoi toate şcolile maghiare care au fost "luate, închise sau îndepărtate de caracterul lor etnic". O conducere mai preocupată de viitor ar trebui să pună capăt sistemului actual şi principiilor sale numerice, restricţiilor curriculare discriminatorii şi tonului naţionalist. Deosebit de importantă ar fi reintroducerea maghiarei ca disciplină universitară şi ca limbă a procesului de formare a profesorilor maghiari. Cei care aplică pentru instituţii de studii superioare trebuie să aibă voie să îşi dea exa­menele în limba maghiară. Ar fi necesară, de asemenea, restabilirea unor condiţii instituţionale necesare pentru cercetarea ştiinţifică dezvoltată în maghiară. Alături de publicaţiile în maghiară, ar fi nevoie şi de o instituţie pe probleme ale maghiarilor transilvăneni care să poată funcţiona la nivel academic.

Un drept fundamental al naţio­nalităţilor, le-a amintit Bolyai cititorilor săi, este uzul liber al limbii native. Minoritatea maghiară are nevoie de asigurări şi de garanţii că aceste drepturi vor fi respectate. Depinzând de numărul de locuitori maghiari dintr-o regiune anume, aceste ga­ranţii ar putea fi nişte indicatoare multi­lingvistice în locurile publice, introducerea de cursuri de limba maghiară în şcolile româneşti, şi existenţa unor oficiali locali care să ştie şi să folosească maghiara în activităţile lor curente.

Ultimul punct de pe agenda lui Bolyai este un apel la ridicarea tutu­ror restricţiilor care afectează func­ţio­narea normală a bisericilor şi a sectelor religioase ale comunităţii ma­ghiare. Acest punct include accesul la Biblii în limba maghiară, ga­ran­ţii că bisericile deţin controlul exclusiv al educării clerului.

Demolarea satelor şi alte chestiuni grave
Un alt articol din Kialto Szo a fost o cercetare amplă făcută de Kelemen Zagoni despre opţiunile şi strategiile care i-au rămas minorităţii maghiare în faţa planului global contestat al lui Nicolae Ceauşescu de a demola între 7.000 şi 8.000 de sate, multe dintre ele locuite de etnici maghiari şi germani.
Primul pas, a spus Zagoni, ar fi ana­liza planului însuşi şi "încercarea de a înţelege ce au cu noi, dar şi cu ceilalţi".

Aceasta nu e o misiune uşoară, spune el, pentru că, în faţa unui munte de critici, regimul din România şi-a reformulat şi redefinit obiectivele şi astfel a reuşit să dea unor observatori impresia că s-a răzgândit sau că măcar îşi regândeşte planurile iniţiale la o altă dimensiune. "Trebuie să alungăm aceste concluzii pripite", a avertizat Zagoni, pentru că recentele ravagii asupra arhitecturii Bucureş­tiului şi alte proiecte nebuneşti au dovedit că actualul regim e pregătit să meargă înainte cu "ultima sa sche­mă" cu o "încăpăţânare de catâr". Nu are sens să cauţi vreo urmă de raţiune într-o astfel de decizie, a spus Zagoni. Plecând de aici, trebuie reformulate de acum înainte reacţiile tactice.

"Cel de-al doilea pas, a spus Zagoni, este să se formuleze ceea ce s-ar putea face. În afara faptului de a lucra cu orice mijloc avem la dispoziţie, pentru a expune caracterul inuman şi iraţional al planului şi de a avea grijă să anticipăm toate neplăcerile inten­ţionate şi neintenţionate ale acestui tip de proiect, acţiuni  preventive spe­cifice, ar trebui iniţiate chiar înainte ca buldozerele să-şi înceapă rolul. Asta înseamnă realizarea unui inventar al tuturor comorilor istorice destinate distrugerii şi apelarea la UNESCO pentru a le declara pe cele mai importante dintre ele patrimoniu al uma­nităţii. Între timp, ar trebui făcute eforturi să se surprindă fotografic procesul distructiv şi să se salveze tot ce poate fi salvat".
Alte chestiuni vitale

Un articol de Jozsef Tothpal a exa­minat tot mai precara poziţie a Bi­sericii Reformate-Calvine. Aceasta se află într-o criză de noi clerici ca efect al urbanizării şi al politicilor de stat ostile.

Pornind de la premisa că "prezenta situaţie socială şi destinul viitor al minorităţii depind de dimensiunea intelighenţiei sale şi de accesul acesteia la diverse sfere de activitate in­telectuală", Andras Tegzes a adus date îngrijorătoare despre pericolele tot mai mari care ameninţă intelighenţia maghiarilor din România.

Kristof Joo şi-a încheiat un alt articol afirmând că pasivitatea în creş­tere, excesul de prudenţă, izolarea şi criza valorilor care sunt acum caracteristice pentru profilul moral şi ideologic al tinerilor transilvăneni se datorează pierderii generale de di­recţie şi lipsei de speranţă.

Primul număr al Kialto Szo a inclus şi un pamflet bilingv care a circulat printre rezidenţii români şi maghiari din anumite localităţi transilvănene şi care încerca să şteargă vechile răni şi să propună o alianţă împotriva sistematizării rurale."
Steven Koppany
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu