Militarii s-au luat la întrecere pentru depăşirea planului pe 1989 şi cules muşeţel

Ecourile cuvântării comandantului suprem Nicolae Ceauşescu în Mesajul de Anul Nou i-au izbit pe toţi militarii. Planul pe 1989 trebuia realizat întocmai şi mai mult decât la timp. Partidul, prezent în toţi şi în toate în Armată, a declanşat la sfârşitul lunii ianuarie întrecerea între unităţile militare. Competiţia pentru reali­za­rea planului anual era anunţată, pe ramuri de activitate, de un ofiţer în oficiosul Ministerului Apărării Naţio­nale, "Apărarea Patriei".

Provocarea aruncată de acesta în numele milita­rilor pe care îi reprezenta tăia adânc în orgoliul profesional al colegilor din alte unităţi, obligate să ţină pasul în întrecerea socialistă. Unitatea de reparat tehnică militară în care lucra ofiţerul inginer Ion Sadula se angaja să îndeplinească integral prevederile planului cu cel puţin 10 zile mai devreme şi promitea să organizeze superior producţia şi munca astfel încât să se reducă cu 15-20 la sută timpul de staţionare la reparaţii a utilajelor şi maşinilor-unelte. De asemenea, ofiţerul se angaja că unitatea va realiza planul valoric de colectare, recuperare şi predare în circuitul economic a deşeurilor în proporţie de peste 120 la sută.

Standardele fixate de ofiţerul Constantin Dascălu, pentru unităţile de căi ferate şi drumuri ale Armatei, erau şi mai înalte. Ofiţerul amintit se angaja să îndeplinească planul pe anul 1989 până la 25 noiembrie şi în acelaşi timp să se realizeze şi economii de 160.000 lei. În acelaşi timp, angajamentul viza şi colectarea şi predarea în circuitul productiv a 175 tone metale feroase, 3,6 tone metale neferoase, 3 tone deşeuri textile, 300 kg uleiuri uzate, strângerea şi preda­rea a 300 kg de plante medicinale şi 300 kg fructe de pădure. Nici în ceea ce privea activitatea militară propriu-zisă standardele nu erau deloc scă­zute. Constantin Dascălu urmărea obţinerea titlului de militar de frunte de către 95 la sută dintre militarii în termen.

Ofiţerul Traian Pigui chema la întrecere toate sectoarele de construcţii ale Armatei, fixând termenul maximal de îndeplinire a planului 30 noiembrie. Ofiţerul promitea redu­cerea consumului faţă de necesar cu doi la sută la ciment, metal şi carburanţi şi cu trei la sută la energie electrică. Totodată, se angaja ca atelierul propriu al unităţii să recondiţioneze 30 la sută din necesarul de piese pentru repa­ra­ţii şi fiecare militar să colecteze 25 de kilograme de metal şi 5 kg de hârtie. Mai mult, fiecare militar trebuia să facă 50 de ore de muncă patriotică pentru înfrumuseţarea cazărmii, şantierelor şi la gospodăria agrozoo­tehnică.

Ofiţerul Mihalache Gheor­ghiu, de la o unitate militară care lucra în sectoare energetice şi pe şantierele de construcţii industriale se angaja ca planul anual de muncă patriotică al UTC să fie depăşit cu cel puţin 15 la sută. Întrecerea era dură şi pentru unităţile militare care lucrau pe şantierele de irigaţii.

Ofiţerul Vasile Voiculescu îşi asuma angajamentul ca unitatea în care lucra să depăşească planul cu trei la sută şi să reducă în anul 1989 cu cel puţin cinci la sută cheltuielile. Pentru a putea face acest lucru, ofiţerul avea în vedere dimi­nuarea costurilor de producţie, eco­no­misirea de materiale, combustibili, energie electrică, optimizarea transporturilor etc. La gospodăria agrozootehnică a unităţii, planul era fixat să fie depăşit cu 10 la sută la carne şi 12 la sută la legume, zarzavaturi şi produse furajere. Nici partea culturală nu era uitată, astfel că la Festivalul "Cân­tarea României" unitatea trebuia să promoveze în fazele superioare cel puţin trei genuri artistice, iar între­gul efectiv al unităţii era băgat în lupta sportivă naţională, "Daciada".

Promisiunile din chemările la întrecerea socialistă erau în majoritate nerealiste. Militarii se confruntau cu lipsuri majore în ceea ce privea echipamentul, combustibilul, piesele de schimb, materialele de construcţii, iar imboldurile organelor politice din Armată erau primite cu lehamite atât de cadrele militare, cât şi de militarii în termen.