La prima vedere, includerea unor vorbe de neuitat ale profesorului Gr.C. Moisil sub genericul acestei rubrici este oarecum forţată. Stricto sensu vorbind, aşa şi stau lucrurile, de vreme ce sintagma "Epoca de Aur" a fost lansată la Congresul al XI-lea al partidului, care s-a ţinut în 1974. Iar profesorul Gr.C. Moisil a murit cu un an înainte, adică în mai 1973.
Cu toate acestea, unele decizii voluntariste şi măsurile fără noimă începuseră să îşi facă loc, inclusiv în viaţa universitară şi ştiinţifică. Devenind nu peste multă vreme o notă definitorie a întregii "Epoci". În fapt, vorbele profesorului Moisil, care aveau la origine situaţii particulare, au intrat foarte repede şi s-au încetăţenit definitiv, irevocabil în memoria colectivă, tocmai pentru că surprindeau irevocabilul conflict dintre inteligenţa vie şi tinereţea care s-a "iaurţit în autoritate" (vorba îi aparţine tot lui Gr.C. Moisil.)
De cine aveţi nevoie? Şedinţă furtunoasă la Senatul Universităţii Bucureşti! Tocmai se aflase că, "la indicaţii superioare", Ministerul Învăţământului dăduse un caz ca, de la asistenţi şi până la profesori, toată suflarea din învăţământul superior să stea la catedră câte opt ore pe zi! Cum Alma Mater bucureşteană număra nume de înalt prestigiu ştiinţific şi, prin aceasta, de o incontestabilă autoritate - între care se numărau Al Rosetti, Iorgu Iordan, Al. Graur, Miron Nicolescu, N. Teodorescu, Andrei Oţetea sau Athanase Joja -, e lesne de închipuit cota de avarie pe care o atingeau nemulţumirile faţă de această măsură birocratică. Rectorul, el însuşi universitar de ţinută, încerca fără prea mari şanse de izbândă să calmeze spiritele. Firesc, i s-a solicitat şi opinia profesorului Gr.C. Moisil. Acesta nu s-a lăsat rugat de două ori şi a răspuns cu voce calmă, bine măsurată:
- Eu cred că ideea tovarăşilor de la minister este o idee foarte bine judecată.
După care, văzând mirarea care se citea pe feţele colegilor, a adăugat:
- Sunt convins că tovarăşii de la minister au nevoie la catedră opt ore zilnic de c...ul nostru, nu de capul nostru!
Comasări peste comasări. Tot la "indicaţii superioare" s-a trecut la reorganizarea institutelor de cercetare, ceea ce a creat o brambureală în toată legea. Şi, cum afectate erau în primul rând institutele păstorite de Academia Română, din nou s-au întors privirile spre academicianul Gr.C. Moisil, omul soluţiilor de avarie. Care a dat sentinţa pe loc:
- Eu cred că trebuie să se unească Institutul de Geografie, cu cel de Geometrie, cu cel de Geologie, iar la noul institut să îl punem director pe... academicianul Geo Bogza!!