"În revista de la 16 iunie a fost publicat un reportaj intitulat «Lecţia de frumuseţe», de la Piatra Neamţ, semnat de Dumitru Constantin. Adevărat că îţi încântă ochiul, cât şi sufletul, când priveşti în jur şi vezi numai frumuseţe - ne scrie din Craiova Aurelia Milotinescu (Piaţa Gării, bl, O-1, ap. 39). Veniţi, vă rog, şi la Craiova. Sunt foarte multe locuri şi lucruri frumoase, dar şi pete ale neglijenţei şi dezordinii. Făcând un reportaj, se va reuşi poate mai curând să se înlăture aspectele care nu fac cinste oraşului nostru." Dintre aceste aspecte, autoarea scrisorii menţionează străzi ce trebuie reparate, autobuze care întârzie, spaţii verzi neamenajate, constructorii care lasă, încă, borduri nefinisate şi altele de care trebuie să se ocupe, fireşte, edilii oraşului. Există, cum se ştie, şi "Tribuna democraţiei", în care cetăţenii pot ridica toate aceste probleme, iar împreună să remedieze deficienţele. Cât despre cei care mănâncă seminţe în faţa cinematografelor, aruncă hârtii pe stradă, deteriorează scaunele din mijloacele de transport în comun etc. etc., ce să răspundem? Cel mai nimerit ar fi, ni se pare, un citat din chiar articolul care v-a plăcut atât de mult: "Lecţia de frumuseţe": "Oraşul e frumos şi curat, pentru că oamenii săi ţin pur şi simplu la asta. La Piatra Neamţ, spiritul gospodăresc, ordinea, curăţenia, frumuseţea chiar se învaţă".
Liana Molnar
Efectul scrisorii comentate "Pe lângă subiect", apărută în numărul de la 21 iulie a.c. al revistei, n-a întârziat să ajungă la noi, de astă dată, sub forma unui amplu şi competent răspuns al Direcţiei pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale Iaşi, care clarifică
astfel drepturile Anicăi Burghelea din comuna Mogoşeşti-Siret, satul Muncelu de Sus. Dar să punctăm temeiul legal al acestora. Petenta dorea să ştie dacă are dreptul la pensia de urmaş.
I s-a răspuns, dar cu totul altceva, că poate fi ajutată să muncească la CAP. Aşadar, conform prevederilor Legii nr. 4/1977, în sectorul agricol cooperatist nu se acordă pensie de urmaş soţului supravieţuitor, chiar dacă acesta ar fi pierdut integral capacitatea de muncă. Totodată, i s-a explicat petiţionarei că, nefiind în activitate atunci când a survenit boala, cu nouă ani mai târziu, nu i se acordă concediu medical plătit. Chiar dacă ar prezenta documentar de expertiză medicală, cu propunerea de pensionare pentru pierderea capacităţii de muncă, nu este valabil, deoarece a muncit în CAP doar patru ani, şi nu zece, minimum cât sunt prevăzuţi de lege. La cei 56 de ani nu a realizat o vechime de cel puţin zece ani ca să poată ieşi la pensie de limită de vârstă. De aceea, a fost îndrumată să lucreze la CAP pentru a totaliza o vechime minimă, ca după împlinirea vârstei de 60 de ani să o solicite. Toate aceste lămuriri ar fi fost evitate dacă nu s-ar fi dat dovadă de formalism şi rutină în cercetarea efectuată. Motiv pentru care funcţionarul respectiv a fost aspru criticat, colectivul de conducere stabilind măsuri de preîntâmpinare a unor astfel de neajunsuri.
Maria Radu - Flacăra, nr. 34/1989