Poetul Dan Deşliu, în greva foamei

Departamentul Securităţii Statului ● Unitatea Specială "R" ● Secret ● Aprilie 1989

Vă facem cunoscut că postul de radio Vocea Americii a transmis miercuri, 5 aprilie a.c., în cadrul emisiunii în limba română de la ora 20:00, următorul material referitor la situaţia poetului Dan Deşliu. Nota prezentatorului: "În timp ce poetul îşi continuă greva foamei a parve­nit în Occident textul integral al scri­sorii adresate de el preşedintelui Cea­u­şescu. Începem astăzi di­fu­za­rea în foileton a acestui text".

Dorin Tudoran: "Primul paragraf al scrisorii este o scurtă expunere de motive cu privire la formula de adre­sa­re folosită de Dan Deşliu acum şi cu raţiunea neapelării la ser­viciile postului de radio Bu­cu­reşti, pentru a-i face publică scri­soarea".

Domnule Preşedinte, după peste 40 de ani folosesc o altă formulă de adresare decât tovarăşe. Mi se pare, cum să zic, mai cinstit. Cei călcaţi zilnic în picioare nu pot fi tovarăşi cu cei care-i calcă. Sunt un fir de pulbere din trupul acestei ţări, ca atâţia alţii. Nici dv. nu sunteţi practic altceva, însă vă socotiţi infinit mai sus decât toţi ceilalţi. Voi reveni asupra ideii.

Fo­losesc undele radio, nu radio Bucureşti, din motive lesne de în­ţe­les. Se ştie că scrisorile directe nu prea vă ajung, sunt mai multe, nu-i vorbă. De-ar fi să le citiţi numai pe cele de in­teres general, sunt convins că n-aţi prididi. Eu v-am trimis o în­tâm­pinare în iulie 1988 în legătură cu satele. Îmi exprimam dezacordul total şi adăugam că, indiferent de bunele intenţii, operaţia mi se pare o gravă eroare. Evident, nu aşeptam răspuns, am avut totuşi, după aceea, unele neplăceri cu serviciile poştale şi telefonice. Voi reveni şi asupra acestui punct.

Dorin Tudoran: "Spre a numi de­z­­i­luziile pe care i le-a oferit societăţii româneşti, sub conducerea PCR, Dan Deşliu începe cu momentul aderării sale la acest partid".

După cum ştiţi, subsemnatul am pornit încă din anul 1945 la un drum care proclama cu totul alt itinerar şi alte obiective. Programul PCR, de­claraţiile, documentele conducerii sale m-au dus la concluzia că merita să mă alătur detaşamentului de avangardă al clasei muncitoare, cum se spunea pe atunci. Dacă însă ar fi reieşit că drumul va duce la situaţia actuală, m-aş fi situat fără şovăire pe poziţia contrară. Cred că nu sunt singurul din generaţia mea care ar fi adoptat această atitudine, dacă s-ar fi spus deschis că se urmăreşte în­lo­cu­i­rea vechii oligarhii cu o protipendadă de tip nou. Sună cam bizar, într-adevăr, că în locul monarhiei ere­di­­tare vom beneficia, scuzaţi-mă, de o dictatură inflexibilă, cu vădite in­tenţii de transformare tot în ceva ereditar, o afacere de familie.

Dorin Tudoran: "Care ar fi concluzia acestui bilanţ al unor idealuri pierdute pe drum, sacrificate în numele unor interese cărora poetul le va spune pe nume?".

Aşadar, ca unul care a pornit la drum de mult, dar în altă direcţie anunţată oficial, ca unul pe care l-aţi invitat chiar să colaboreze la ceea ce părea că aveţi intenţia să faceţi la începutul lui 1965, în sfârşit, ca unul care a susţinut lungă vreme în versurile sale că, urmărind linia Partidului Comunist, ţara noastră va cunoaşte înflorirea fără precedent, socotesc că am nu numai dreptul, ci şi obligaţia să vă spun pe cale publică următoarele:

Dorin Tudoran: "Aceste ur­mă­toarele vom începe a le difuza mâine".
Cartea Albă a Securităţii, Istorii li­te­rare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 431-432