Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DETERMINANŢI CARE PRODUC CONFUZIE
Nu fiecare substantiv are nevoie de un adjectiv. Nu fiecare adjectiv are nevoie de un adverb. Nu fiecare ziarist a priceput mesajul.
E.B. White, care ştie cum se scrie proză clară, notează că nu s-a născut încă adjectivul care să poată scoate un substantiv dintr-o încurcătură. Mark Twain, care avea şi el experienţa scrisului, i-a spus odată unui tânăr corespondent; "Când poţi prinde un adjectiv, omoară-l". Apoi s-a mai înmuiat puţin: "Nu, nu vreau să spun chiar aşa, dar majoritatea lor - atunci cele rămase vor avea valoare. Ele se atenuează când sunt multe împreună şi dau forţă când sunt depărtate. Obişnuinţa de a folosi multe adjective sau obiceiul de a vorbi înflorat, folosind multe cuvinte, odată deprinse, este la fel de greu de vindecat ca orice viciu".
Unii ziarişti consideră uciderea adjectivelor la fel de oribilă ca omorârea cu bâta a puilor de foci, dar scrisul viguros se bazează pe substantive şi verbe. Alegeţi-le pe cele potrivite şi veţi avea nevoie de puţini determinanţi. Ei trebuie folosiţi ca să limpezească sensul, nu ca o decorativă reflecţie târzie.
E greu de priceput ce face adjectivul al doilea în această propoziţie:
"Împuşcăturile din liniştita dimineaţă de duminică au pus pe fugă speriată trecătorii".
Liniştită, da. Dar "fugă speriată?". Ca s-o deosebim de fuga curajoasă?
Apetitul pentru modificare îi împinge pe ziarişti către o exprimare superfluă. Anumite substantive evocă nişte adjective inevitabile care sunt doar slab descriptive. Combinaţiile devin clişee: staţiune elegantă, rezervaţie întinsă, băştinaşi viguroşi, catolic devotat, peisaj decorativ, scenă plină de culoare şi multe altele.
Un atac violent al determinanţilor preface următorul articol într-o melasă:
"Londra - Figura zveltă, aproape băieţească a viitorului rege al Angliei a păşit pe covorul gros al elegantului hotel Brown's din Picadilly. El a semnat în registrul hotelului în timp ce fulgerau aparatele de fotografiat.
În drum spre Rolls Royce-ul enorm, negru, de afară, el se opri pe neaşteptate. Zărise două tinere lucrând la un registru al vizitatorilor în hol. "Ce faceţi?", a întrebat el politicos, cu o voce adâncă, aristocratică.
Recepţionerele şi-au ridicat privirea şi au rămas cu gura căscată.
"Registrul vizitatorilor, nu-i aşa?", a întrebat prinţul Charles, impecabil îmbrăcat.
V-aţi aştepta ca un prinţ să fie politicos şi impecabil îmbrăcat şi să viziteze un hotel elegant mai curând decât unul plin de purici. Oricum, covor gros sugerează eleganţa. Dar ce înseamnă "aproape băieţească"?
Ce este "vocea adâncă, aristocratică"? Îndepărtaţi toţi determinanţii în afară de "gros", "enorm", "negru" şi "zvelt" şi textul îşi revine.
O crimă este, evident, o răscruce serioasă prin definiţie. Dar obiceiul de a modifica automat duce la alte redundanţe, printre care: absolut concludent, recolte agricole, dilemă neplăcută, minimum ireductibil, apropiere strânsă, monopol complet, complet plin, rezultat final, complet absent, echivalent exact, plan de viitor, public general, mulţumiri pline de recunoştinţă, mercenar angajat, vital necesar, pustnic solitar, vorbire fără sens, cooperare mutuală, stagiu vechi, record nou, viaţă organică, fondator iniţial, prieten personal, opinia personală, fapte adevărate, produs ultim, explozie violentă.
Pentru a verifica logica unor astfel de determinanţi care se cam clatină, încercaţi opusul lor. Există explozii blânde? Dileme plăcute? Fapte false? Prieteni nepersonali?
Trataţi adverbele cu aceeaşi rezervă ca şi adjectivele. "Foarte urgent", "grozav de neobişnuit", "extrem de serios" - adverbele nu fac decât să zgârie la ureche.
În general, ne putem lipsi de "precis, clar, bineînţeles", "Ambasadorul va pleca precis mâine". Nu spune nimic mai mult decât că "el va pleca mâine". "Nepotrivit" poate fi mai ales lipsit de sens?.
"Guvernul a avertizat împotriva unei alarme nepotrivite în legătură cu Skylab."
N-au vrut să spună că există un motiv pentru o alarmă potrivită, ci că nu există o cauză pentru alarmă.
Adverbe cum ar fi "relativ" sau "comparativ" sunt de obicei material de umplutură.
"Relativ puţini senatori au răspuns chemării."
"Numărul de accidente de fotbal este comparativ mai ridicat în acest an."
Relativ la sau comparativ cu ce?
Calificativele: puneţi-vă la adăpost dacă trebuie!
Calificativele sunt necesare în propoziţii care ar putea naşte îndoială. Pentru că ştirile sunt adesea bazate pe o informaţie parţială, o anumită protecţie este inevitabilă: "posibil, poate, probabil, după cum s-a spus" şi aşa mai departe.
Unii ziarişti sunt astfel obişnuiţi - sau atât de nesiguri - încât ei se apără cu calificative chiar când nu este nevoie.
"Diugell, se poate, probabil, spune cu absolută certitudine..."
Fie "probabil", fie "absolută certitudine", dar nu amândouă.
"Wilmington, Del (prescurtare pentru Delaware - stat în SUA). Un om care, după cum se spune, a răpit un avion al companiei Piedmont Airlines, a fost prins de pasageri, potrivit celor spuse, în timp ce avionul se afla în zbor şi a fost predat când avionul a ajuns aici, au declarat autorităţile.
Oamenii şerifului au spus că unul sau mai mulţi pasageri l-au făcut inofensiv pe individ, în timp ce avionul zbura peste Washington..."
Doar dacă ziaristul credea că autorităţile şi oamenii şerifului au avut vedenii ar fi fost nevoie de calificative.
Iată cazul unui determinant, el însuşi inutil, devenit calificativ în ţinutul nimănui:
"Obsesia aproape hotărâtă a Arabiei Saudite în legătură cu Israelul..."
O obsesie implică hotărârea. Sau eşti hotărât sau nu eşti. Dacă ziaristul suspecta cele spuse, el ar fi trebuit să folosească substantivul "preocupare", evitând adjectivul şi adverbul.
Priviţi cu ochi critic cuvinte ca "esenţialmente, fundamental", care sunt de obicei superflue:
"Esenţialmente compania urmăreşte să accentueze vânzarea cu amănuntul."
Nu sunteţi obligaţi să daţi toate aspectele planului companiei.
"Aici lor li se spune altfel, dar esenţialmente ei lucrează ca gărzi de securitate."
Dacă asta fac de obicei, bravo lor:
"Deşi nu sunt numiţi astfel, ei lucrează ca gărzi de securitate."
În termenii cei mai simpli, teoria spune că un text implică condescendenţă faţă de cititori, de la care nu te aştepţi să priceapă lucrurile altfel. Se spune că tu scrii în termenii cei mai simpli şi nu este nevoie să-ţi faci reclamă.
Verbul, mai ales la diateza activă, este maestrul de marcă al propoziţiei. El dă ritmul şi mişcarea. O ciudăţenie a scrisului abstract este aversiunea faţă de verbele puternice, care sunt subţiate în combinaţii de verbe slabe, substantive abstracte cu determinanţi.
"Refugiaţii au suferit de foame în ascunzătoarea lor de la munte" devine "refugiaţii au fost încercaţi de o foame cruntă. "Economia şi-a revenit" este împotmolită în "economia a arătat o îmbunătăţire bruscă, rapidă".
Alte simptome ale molimei substantivului:
- a stabilit dovezi concludente = a dovedit
- a avut loc o întâlnire = s-au întâlnit
- s-a dovedit folositor = au beneficiat
- şi-au făcut apariţia = au apărut
- au ajuns la o înţelegere = au stabilit
- şi-a înaintat demisia = a demisionat
- a lua în considerare = a considera
- a lua în custodie = a aresta, a prinde.
Uneori, forma cu mai multe cuvinte se justifică pentru a ilustra o anumită nuanţă. "A ajunge la înţelegere" sugerează un efort mai îndelungat, poate, decât "a fi de acord". Dar, de obicei, verbul singur este suficient.
"Efect" şi "impact" sunt devoratori de verbe precise:
- Profesorii ca şi părinţii au - (influenţează) un mare impact asupra alegerii (alegerea) carierei de către tineri.
- Boicotul n-a avut efect asupra vânzărilor - ... nu a redus vânzările
- Declaraţia procurorului a avut un efect evident asupra juraţilor - ... a influenţat
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 87-91
