Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din cele arătate privind lupta împotriva confuziei, exprimării vagi şi "oficialezei" se desprind anumite precepte (recomandări). Ele nu sunt noi, ci au apărut din practica unor mari gazetari cu multă vreme în urmă. Socotiţi-le drept un bun talisman împotriva armatei de diavoli care încearcă să transforme proza în vorbă goală;
Preferaţi cuvântul scurt celui lung.
Preferaţi cuvântul familiar celui fantezist.
Preferaţi cuvântul specific celui abstract.
Nu folosiţi mai multe cuvinte decât este necesar pentru a vă face înţeleşi.
Dar aceasta nu înseamnă că niciodată nu trebuie folosite cuvinte lungi sau mai puţin familiare. Uneori ele se potrivesc cel mai bine conţinutului. Servesc ritmului şi cadenţei propoziţiei. Dar trebuie să existe motive serioase pentru o astfel de alegere. Este greu de văzut avantajul unor cuvinte lungi sau nefamiliare, cum sunt cele din coloana de la stânga:
A ameliora a îmbunătăţi
Aproximativ cam
A dezactiva a întrerupe
A se strădui a încerca
A finaliza a sfârşi
A îndeplini a realiza
Ca urmare a pentru că
A iniţia a începe
Metodologie metodă
Obiectiv scop
Proliferare răspândire
Remunerare plată
Proporţie substanţială mulţi, multe
Neprivilegiaţi săraci
A utiliza a folosi
VARIAŢIA ELEGANTĂ
Ziariştii caută cuvinte mari pentru că le consideră mai elegante. Acelaşi impuls greşit îi împinge către "variaţia elegant". Aceasta se face sub pretextul evitării repetiţiei, dar există mijloace mai bune decât folosirea de sinonime ciudate care adesea nu se potrivesc bine:
"Oamenilor primarului li s-a cerut să întâlnească proprietarii respectivelor case, să discute cu ei dacă doresc ca aceste clădiri să fie păstrate şi să recomande moduri de adaptare a noilor edificii la scopuri noi".
Totul zgârie la ureche şi, în orice caz, "edificii" înseamnă ceva mult mai grandios decât se intenţionează. Dacă ziaristul nu a vrut să foloseacă termenul "clădiri" de trei ori într-o frază ar fi trebuit să cheme în ajutor un pronume.
"... să se întâlnească cu proprietarii clădirilor, să discute dacă vor să fie păstrate şi să recomande moduri de adaptare a celor vechi la scopuri noi".
CÂND ESTE CAZUL SĂ FOLOSIM PUNCTUL
Frazele sunt supuse unor mari presiuni în formularea ştirilor. O mulţime de fapte trebuie rânduite concis, de obicei în ordinea descrescătoare a valorii ştirii ("piramida răsturnată") detalii ce trebuie introduse în frază. Ziariştii sunt adesea tentaţi să încarce prea mult exprimarea. Cel mai bine este să limiteze fraza la o idee sau la o serie de idei strâns legate. Astfel, fraza poate merge în mai multe direcţii odată:
"Fostul pacient al spitalului de alienaţi mintal, care avea şapte femei ostatice când poliţia l-a surprins furând dintr-un magazin de bijuterii, a ţinut două surori până joi dimineaţa, celelalte cinci au scăpat, inclusiv o femeie pe care a rănit-o prin împuşcare, a declarat poliţia".
Drumul de la nebunie la înţelepciune este alcătuirea a două fraze mai scurte:
"Un fost pacient al spitalului de alienaţi mintal, asediat de poliţie într-un magazin de bijuterii pe care încerca să-l jefuiască, încă mai ţinea două surori ostatice în dimineaţa de joi. Alte cinci femei au reuşit să scape, deşi una dintre ele a fost rănită prin împuşcare de către răufăcător, au declarat autorităţile."
Propoziţiile relative o iau razna în următoarea mostră:
"S-ar putea să se simtă mai bine votând astfel, a explicat Sylvia Frank, membră a conducerii şcolii locale şi a comisiei de planificare la a 41-a adunare districtuală a lui Steingut, care a fost una din organizatoarele companiei de petiţii pentru formarea unui nou partid.
Steingut a pierdut prima serie de alegeri de la 12 septembrie în faţa lui Murray Weinstein, de 50 de ani, avocat, care a înlocuit-o în ultimul minut pe fiica sa Helene, care n-a mai putut participa din cauză că locuieşte în Manhattan, în afara districtului respectiv".
Fiecare frază ar trebui împărţită în două.
Propoziţiile scurte sunt mai clare decât cele lungi şi un text cu un număr mai mare de propoziţii scurte este mai lizibil. O propoziţie medie de 20 de cuvinte pare potrivită. Reţineţi că aceasta este media, lăsând loc destul pentru propoziţii mai lungi şi mai scurte pentru a evita monotonia.
O succesiune de propoziţii scurte creează un fel de lălăială de genul "văzut, plăcut, luat".
"Atacatorul l-a obligat pe Saba să coboare din camion şi l-a legat. Apoi a împins-o pe dra Sawicky în spatele camionului, ameninţând să o violeze. Sabo a reunit să se elibereze şi a început să lupte. Între timp dra Sawicky a fugit într-o clădire apropiată, proprietatea tatălui ei.
Tatăl ei a alergat la locul întâmplării şi împreună cu Sabo au continaut lupta împotriva atacatorului, a declarat poliţia, Saba şi Sawicky au fost răniţi de mai multe gloanţe."
În fiecare propoziţie, fie ea lungă sau scurtă, aveţi grijă de aranjarea cuvintelor, astfel ca ele să nu plutească în derivă. Determinantul trebuie să stea lângă cuvintele pe care le modifică, verbul alături de subiectul său:
"O cameră video instalată într-o piaţă din San Diego a filmat loviturile fatale de pumnal lângă un magazin al unei tinere de 31 de ani, au declarat autorităţile".
A fost femeia omorâtă sau ea era proprietara magazinului? Construiţi astfel;
"... a filmat loviturile fatale de pumnal aplicate unei tinere de 31 de ani, lângă un magazin".
Următoarele trei exemple trebuie de asemenea reformulate:
"Un disc jockey care a escaladat Muntele Rainier pentru o operă de caritate şi cei doi ghizi ai săi au avut şansa unei vremi frumoase..."
"Poliţiştii au spus că cei doi au locuit în Newark şi sunt consideraţi periculoşi."
"Un bărbat din Harlem care a dispărut acum o lună a fost găsit ucis de soţia sa în portbagajul maşinii cuplului, a declarat poliţia."
CINE ESTE CINE?
Plasarea incorectă a pronumelui pune sub semnul îndoielii partea ce l-a precedat;
"El a spus că este sigur vorba de o pictură originală a lui Torres, în valoare de 200.000 de dolari. Semnătura artistului se află pe ea şi ea include chipurile modelelor sale favorite, a declarat el".
Pronumele se referă la pictură, nu la semnătură, care ar fi valorat 200.000 de dolari cu toate acele feţe în ea. De asemenea, la o primă privire, "el a spus" pare să se refere la artistul mort şi nu la custodele care vorbea.
"În aproape întreaga dezbatere, Carter l-a ţinut pe oponent în defensivă ş explicând că opiniile sale asupra controlului armamentelor, programelor militare şi securităţii sociale nu erau noţiuni «foarte periculoase» şi chiar «radicale» aşa cum a spus preşedintele."
Cine explică părerile cui? Este vorba despre oponent, care-şi apără poziţia, dar trebuie să citeşti propoziţia de mai multe ori ca să fii sigur.
Caracterul vag al pronumelor eclipsează total înţelesul următorului fragment:
"Minehead, England - Un bărbat care pretinde că politicianul / Jeremy Thorpe a avut o relaţie homosexuală cu el şi apoi i-a plănuit moartea ca să o ascundă, a depus mărturie joi că el a minţit în unele declaraţii anterioare.
Thorpe neagă afirmaţiile lui Norman Scott, de 38 de ani, care a avut câteva izbucniri furioase faţă de avocatul lui Thorpe pe când acesta îl făcea să-şi retracteze declaraţiile lui de la poliţie care, spunea el, cuprindeau minciuni sfruntate despre felul în care Thorpe s-a apropiat de el în 1961".
Cine a minţit? Şi pe cine a făcut avocatul lui Thorpe să retracteze - pe Thorpe sau pe Scott?(...)
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, p. 91-95
Citește pe Antena3.ro
