Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mare nenorocire şi cu întreruperea curentului ăsta! Una-două se oprea curentul pentru patru, până la 12 ore. Motive? Ba că era, nu ştiu pe unde, o avarie, ba că trebuia să facem economie, pentru că era secetă, ba că erau inundaţii, ba că trebuia pur şi simplu să facem economie şi gata! Ce atâtea discuţii?!
Se întrerupea curentul şi rămâneai pe întuneric. De aceea la mare preţ erau lanternele, din RDG, pătrate, mari şi cu un suport care te ajuta să le propteşti pe masă. Cu patru baterii mari aveai curent o săptămână şi copilul putea să facă lecţiile, iar tu să toci zarzavatul pentru ciorbă. "Live is Life!"
Asta nu era nimic, dar marea problemă era frigiderul! Cu el era o mare durere, pentru că, dacă se oprea curentul când nu erai acasă, să zicem pe la ora opt şi te întorceai seara târziu, aveai toate şansele să găseşti bucătăria plină de apa scursă din congelatorul dezgheţat, mâncarea în clăbuci şi aerul invadat de mirosuri insuportabile. Dar românul, care poate să se descurce în toate situaţiile şi mai ales în cele de "criză", a găsit şi atunci o rezolvare. A inventat "frigiderul oltenesc" (de ce oltenesc? nu ştiu!). Acesta consta într-o construcţie din bare de fier, montată la fereastra de la bucătărie. Piaţa "frigiderelor olteneşti" era cât se poate de prosperă şi de diversificată! Că îl făceai pe comandă, la un atelier de fier forjat, la un "mandatar" ori ţi-l confecţiona cumnatul sau un prieten de familie la fabrica unde lucra şi-l scotea pe şest întreg sau îl perfecta la domiciliu, aveai "frigider oltenesc"! "Live is Life!"
Majoritatea blocurilor din cartierele oraşelor din ţară aveau în dotare aceste grilaje. Atât în Bucureşti, cât mai ales în provincie, unde tăiatul curentului era mult mai frecvent, "frigiderele olteneşti" ocroteau hrana localnicilor. "Live is Life!"
După dorinţa şi măiestria artistică a proprietarului, aceste grătare metalice montate în afara ferestrei erau adevărate opere de feronerie, dotate în partea de jos, după necesităţi, cu un blat din tablă sau chiar cu o ladă metalică, acoperită cu un capac mobil. În ladă se puteau păstra legume, fructe, slănină, salam, carne şi chiar mâncare în vase bine acoperite, din toamnă până târziu în primăvară. Erau folosite şi ca răcitoare rapide de preparate. Adică îţi puteai pune oala cu ciorbă, cratiţa cu mâncare sau castronul cu budincă la răcit după ce ai gătit. Şi mai avea un rost, acela de a ţine copilul departe de dorinţa de a escalada geamul atunci când îl lăsai singur, cu uşile de la dormitoare închise şi cu acces liber la baie. Nu, nu este umor negru! Mulţi copii au stat aşa acasă! Numai părinţii lor nu vor să-şi mai amintească! "Live is Life!"
Budincă de tăiţei
Ingrediente: 250 g tăiţei, 50 g stafide, 2 linguri rom, 200 g nuci, pisate, 150 g zahăr, două ouă, sare, 50 g margarină, zahăr vanilinat.
Preparare: Se fierb tăiţeii în apă cu sare, se scurg şi se răcesc, se amestecă împreună cu stafidele ţinute în rom timp de trei-patru ore, nucile pisate, zahărul, ouăle şi margarina topită. Compoziţia obţinută se toarnă într-o formă unsă cu margarină sau cu ulei, tapetată cu pesmet şi se dă la cuptor la foc potrivit. Se serveşte presărată cu zahăr vanilinat.
Citește pe Antena3.ro
