Reţete culinare practice

Cartea "1800 reţete culinare practice", scrisă de Nicolae Ole­xiuc şi Iulia Olexiuc, oferea în 1989 îndrumări practice pentru pregătirea diferitelor feluri de mâncăruri. Lucrarea se adresa gospodinelor de toate vârstele. Pe lângă reţetele prezentate, fiecare capitol nou cuprinde explicaţii suplimentare la reţetele de bază.

Autorii recomandă că, înainte de a trece la pregătirea diferitelor preparate, gospodina trebuie să acorde cea mai mare grijă condiţiilor de igienă. Ei adaugă că meniul se stabileşte din timp şi în funcţie de alimentele existente. În toate cărţile de bucate din acea perioadă se susţinea ideea unei hrane raţionale. Un alt lucru important este aspectul preparatelor, care sti­mulează apetitul, contribuind totodată la o digestie cât mai bună.

Lucrarea prezintă reţetele necesare şi practica pregătirii unor mâncăruri cât mai gustoase şi cât mai variate care aparent sunt greu de preparat, dar care, în urma încercărilor şi cu puţină atenţie la sfaturile din reţete, vor deveni foarte simple şi uşor de pregătit.

Iată care sunt sfaturile pentru pregătirea aperitivelor: trebuie să se ţină seama ca acestea să nu conţină aceleaşi componente folosite la prepararea meniurilor ce se servesc ulterior. Aperitivele se servesc reci sau calde. Se prepară cât mai picant la gust, cu scopul de a stimula pofta de mâncare. Sunt de două feluri: unele preparate cu sos, altele fără sos, de formă mai mică, ce se pot consuma dintr-o singură îmbucătură. Cel mai uşor de preparat sunt tartinele şi gustările la scobitoare.

Salatele sunt de două feluri: din legume fierte şi salate din crudităţi. Acestea din urmă se prepară numai în momentul servirii sau se pot pregăti din timp, însă numai când se servesc se adaugă sare, oţet sau zeamă de lămâie.

Pentru preparatele pe bază de ouă, aflăm că acestea trebuie să fie cât mai proaspete. Oul nu se sparge direct peste preparat, ci separat, pe o farfurioară, pentru a se vedea dacă este proaspăt.

La capitolul budinci, citim numeroase sfaturi. Reuşita lor depinde de albuşuri, care trebuie să provină din ouă proaspete, reci. La început se adaugă puţină sare, iar după ce s-au spumat se adaugă puţin zahăr tos sau zeamă de lămâie şi după aceea se mai bat 2-3 minute. Timpul de coacere trebuie respectat după indicaţiile arătate în reţete sau după aprecierea gospodinei. Bu­dinca, după ce este scoasă din cuptor, se mai lasă să aburească 10-15 minute, după care se răstoarnă pe un platou.

Preparatele din peşte, raci, melci şi scoici au indicaţiile necesare: peştele mic se poate prepara mai uşor şi păstrează un aspect mai frumos. Peştele mai mare, pentru a fi mai uşor pătruns la fiert sau la prăjit, se taie în bucăţi sau se crestează oblic în câteva locuri pe o parte. Printre reţete întâlnim şi preparate din midii, stridii, scoici. Iată reţeta de pilaf de scoici: 40-50 scoici, o ceapă, o jumătate de ţelină sau două rădăcini de pătrunjel, o frunză de dafin, boabe de piper, 100 g ceapă, sare, 300 g orez, 100 g unt, o linguriţă cu bulion. În vasul în care a fiert zarzavatul se pun la fiert scoicile (20-25 minute) spălate bine. Se acoperă vasul şi se dă deoparte de pe foc.

După 8-10 minute, când scoicile se deschid, se scoate carnea din valve. Între timp, se pune la prăjit ceapa tăiată foarte mărunt, după care se adaugă carnea scoicilor şi se înăbuşă împreună 8-10 minute, apoi şi orezul spălat şi bine scurs de apă. Se mai ţin pe foc 5-6 minute amestecând, apoi se sting cu zeama în care au fiert scoicile (circa un litru). Se adaugă bulion de roşii, sare şi piper după gust şi se amestecă totul până dă în fiert. Apoi se introduce în cuptor pentru 20 de minute. Cuptorul se ţine cu uşa deschisă, iar pilaful se acoperă cu un capac.
Urmează capitolul dedicat supelor, ciorbelor şi borşurilor, din care amintim ciorba de varză acră, borşul de iepure, borşul de praz sau supa-cremă de linte.

Din cuprinsul cărţii nu lipsesc preparatele din legume fără carne, preparatele din carne de pasăre, din carne de vită, porcine şi ovine, din măruntaie, vânat. De asemenea, putem afla şi reţete de dulciuri şi prăjituri de casă, băuturi nealcoolice sau alcoolice, cum ar fi lichioruri, afinată, vinuri şi cidruri, compoturi şi spume de fructe, fructe confiate şi glasate, marmelade, gemuri şi dulceţuri, îngheţate cu diferite arome. Ultimele capitole sunt de­dicate conservării legumelor, zarzavaturilor şi fructelor, în stare proaspătă, prin murare, prin suprasărare, dacă este vorba despre legume şi zarzavaturi, prin sterilizare, deshidratare sau sterilizare.