România îl redescoperă pe Dracula

Turiştii care ajung în centrul Ro­mâ­niei în căutarea lui Dracula nu pot fi siguri dacă fugara imagine pe care o urmăresc este realitate sau ficţiune. De fapt, au existat doi Dra­cula, unul – om, celălat – un mit. Ro­mâ­nii, în în­cercarea lor de a face pe placul tu­riş­tilor străini, i-au amestecat un pic pe cei doi.

Adevăratul Dracula a fost un prinţ român din se­colul al XV-lea, Vlad, zis Ţepeş, nu­mit astfel din cauza modului în care îi pe­depsea pe inami­cii turci, tră­gându-i în ţeapă şi apoi ex­pu­nân­du-i în jurul mai multor castele ale sale. Cel de-al doilea Dracula, vampirul tran­sil­vă­nean însetat de sânge, este contele evo­cat de scriitorul irlandez Bram Stoker în paginile nuvelei sale gotice "Dracula: The Dread Lord of the Un-Dead".

O tuşă de fantezie
Cei care preferă să adauge un strop de fantezie şi o notă aventu­roa­să călătoriilor lor vor găsi combi­na­ţia celor doi Dracula irezistibilă. O că­lă­torie de un week-end în Tran­sil­vania, cu maşina, poate include opriri la siturile istorice care au păs­trat am­prenta de "zdrobitor de turci" a lui Ţepeş, dar şi în locaţiile ima­ginare pe care Stoker le-a descris cu măiestrie în cartea sa. Transilvania, care a cunoscut şi dominaţia Un­gariei, este un platou înalt în centrul României. Cel mai spectaculos mod de a porni într-un tur Dracula este să închiriezi o maşină din Bu­cu­reşti şi să te repezi până la Pasul Ti­hu­ţa, pentru a pe­trece prima noapte.

De la Bu­cu­reşti se poate por­ni pe drumul E-85, prin­tre prestigioase podgorii mol­do­ve­neşti şi lanuri presărate cu maci roşii, în di­recţia Bacăului, un oraş care a fost re­construit în întregime şi dominat de blocuri. Şoselele ro­mâneşti sunt în general bune, deşi adesea poţi în­tâl­ni căruţe de  ţigani trase de cai sau uti­laje agricole mo­derne.

Poţi pier­de numărul pan­cartelor care la tot pa­sul îţi amintesc de preşedintele Ro­­mâ­niei, Nicolae Ceauşescu, şi de Partidul Co­munist Român, dar nu trebuie să îţi faci probleme din cauza poliţiei lo­cale, doar dacă nu cumva depăşeşti limita legală de viteză. Cetăţenii ro­mâni întâlniţi pe drum sunt, în gene­ral, ospitalieri şi săritori chiar dacă nu prea vorbesc engleză.

De la Bacău se poate ajunge la Vatra Dornei, un oraş faimos pentru băile sale minerale, de unde se poate apoi merge spre vest, spre Pasul Tihuţa. Traseul te duce de-a lungul văii râului Bistriţa, un drum îngust tăiat la poalele munţilor. Dacă porneşti din Bu­cu­reşti di­mi­nea­ţa ar trebui să ajungi la capătul că­lătoriei la căderea nopţii şi în trecătoare chiar când răsuflarea vam­pirilor începe să se învârtejească asemeni unui abur în jurul brazilor.

Ţepeş nu a construit niciodată un castel la Pasul Tihuţa în timpul domniei sale, dar, dacă ar fi să-l credem pe Stoker, un castel răsare din ceţuri, chiar după ultima cotitură a drumului. Castelul pe care îl vei zări este de fapt Hotelul Tihuţa, care arată ca o fortăreaţă medievală cu turnuleţe şi curte interioară.

Dacă îţi faci din timp rezervarea, fii sigur că prima ta noapte va fi pe departe mai bună decât cea a nefericitului  erou al lui Stoker, Jonathan Harker, care s-a trezit prizonier în castelul vampi­rilor. Totuşi, dacă tragi prea mult la măsea din spirtoasa prună, tra­diţională, numită ţuică, s-ar pu­tea ca visele tale să fie mult mai rele decât  cele ale lui Harker.

Di­mi­nea­ţa, ver­de­le peisaj transilvănean se va derula ca un covor de catifea moale spre vest, spre Bistriţa, alt reper din nu­vela lui Stoker. Harker a fost avertizat de­spre puterile malefice ale lui Dra­cula şi sfătuit să poarte o cruce ca să-l protejeze, la Golden Krone Hotel, aici Coroana de Aur. În rest, nimic nu ne mai spune cartea lui Stoker despre Bistriţa, care are în centru o biserică din secolul al XIV-lea, dar şi o mulţime de magazine atractive.

Următoarea oprire este la Si­ghi­şoara, oraşul natal al adevăratului Dracula, Ţepeş. Ce­ta­tea de pe deal, cunoscută şi sub nu­mele de Schasburg, deţine o clopotniţă din secolul al XIV-lea ce adă­pos­teşte un muzeu al instrumentelor de tortură din Evul Mediu.

Unde s-a născut Dracula
În piaţa principală, pavată cu piatră de râu, se înalţă case simple în stil germanic. Cea de culoare muş­tar, cu o emblemă ce reprezintă un dra­gon, agăţată în apropierea in­tră­rii, este cea în care s-a năs­cut Ţepeş, în 1431. O placă de pe zid atestă că Vlad Dracul, tatăl său, a locuit aco­lo între 1431 şi 1435. Atât tatăl, cât şi fiul au purtat numele de Vlad. În 1531, împăratul Sigismund l-a pri­mit pe Vlad, tatăl, în Ordinul Dragonilor, o organizaţie semimonastică, semimilitară, dedicată luptelor cu turcii. Acesta şi-a luat numele de Dracul, care semnifica atât dragon, cât şi diavol, iar tânărul Vlad a devenit Dracula, adică fiul dragonului sau al diavolului.

Stoker, care nu a pus niciodată pi­ciorul în Transilvania, a legat nu­me­le lui Vlad Dracul de miturile populare conform cărora diavolii puteau lua formă de liliac sau de lup. De asemenea, Stoker a folosit su­pers­tiţia românilor, care credeau că ori­cine e excomunicat de Biserica Or­to­doxă nu poate muri şi este sortit să bântuie ca strigoi până când cineva îi va străpunge inima cu o ţepuşă. Aceasta este sursa imaginarului conte Dracula care teroriza Londra în nuvela lui Stoker. Actorul Bela Lugosi l-a imortalizat pe întuneca­tul conte în filmul american lansat de Valentine's Day în 1931.

Astăzi, casa lui Vlad Dracul adă­pos­teşte un muzeu cu arme me­di­e­va­le şi un restaurant cu berărie, unde poţi degusta bucate delicioase fără teama că gazda te va trage în ţeapă după ospăţ.

Castelul adoptat
Călătoria de la Sighişoara la Bra­şov, unde Vlad Ţepeş a trăit şi a lo­­­cuit cândva, este de doar o oră şi ju­mă­tate cu maşina. Satul Bran se află în sud-vestul Braşovului şi vei găsi aici Castelul Bran, care este socotit de turişti drept al lui Vlad Dracula. Zona veche a Braşovului, din secolul al XIII-lea, merită de asemenea să fie explorată. Nu departe de piaţa principală se află Biserica Neagră, renumită pentru colecţia de carpete orientale pe care o deţine şi pentru orga sa. În piaţă se află restaurantul Cerbul Carpatin, construit deasupra unui beci gigantic care conţine 42 de butoaie masive de vin românesc.

Sfaturi pentru turişti
Se pot închiria maşini înainte de plecare, prin Hertz and Avis, care are birouri la Aeroportul In­ter­na­ţional Otopeni din Bucureşti. Este recomandabil să cumpăraţi asigurare pentru maşină. Pentru închi­ri­e­rea unei maşini se plăteşte între  60 şi 65 de dolari pe zi. Cartelele pentru ben­zină pot fi procurate de la bi­ro­u­ri­le pentru închirierea ma­şi­nilor, de la ghişeele Ministerului de Turism şi de la hotelurile mari. Aceste cartele pot fi folosite la pompele speciale ale Comturist din sta­ţi­il­e Peco. În general, turiştii nu tre­bu­ie să stea la cozi. Benzinăriile sunt destul de rare. Preţul benzinei pre­­mium este de 90 de cenţi pe litru.

În caz de defecţiune, puteţi primi asistenţă oriunde v-aţi afla în ţară, sunând la numărul de urgenţă 1-2-3-4-5. Cu 20 de dolari pe zi se poate an­gaja un ghid de la majoritatea bi­ro­u­ri­lor agenţiei de turism Carpaţi.

În Bucureşti, rezervările la hotel pot fi făcute prin intermediul bi­ro­u­ri­lor Hertz/Avis sau al agenţiei na­ţi­o­nale de turism, Carpaţi.
Claudia R. Capos - Los Angeles Times, 12 februarie 1989
traducere de Eliza Dumitrescu