x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Salutări din...Săpânţa

0
Autor: Andrei Stoicu 03 Iul 2009 - 00:00
Salutări din...Săpânţa


În 1989, toate traseele turistice ale Maramureşului includeau Săpânţa. Grupuri de liceeni, pionieri şi sindicalisti ori familii în concediu po­po­seau la Cimititirul Vesel din Săpânţa. Vizitau locul şi citeau versurile de pe crucile sculptate de meşterul Stan Ioan Pătraş (1908 - 1977).

Maramureşenii sunt urmaşii da­ci­lor liberi care râdeau în faţa morţii să ajungă frumoşi în faţa zeilor, le explica ghidul local acest fenomen ne­­mai­­în­tâlnit în ritualurile româ­neşti de în­mormântare. Căci, epi­ta­fa­nul fiecarei cruci era o scurtă autobiografie, adesea în registru umoristic, defunctul fiind înfătişat bucurându-se de plă­cerile trecutei vieţi.

Născut în comuna Săpânţa, pro­ve­nind dintr-o familie de ţărani, Pătraş fusese atras încă din copilărie de sculp­tura în lemn. Prin 1930 era un sculptor în lemn obişnuit printre meşterii porţilor maramureşene. A început după război să cioplească pe cruci scurte poeme, creaţii personale, scrise în numele mortului, în graiul local.

Pe parcurs artistul şi-a per­fec­ţionat talentul, crucile au devenit mult mai înguste cu figuri sculptate în relief. Culoarea predominantă e albastru, un albastru special numit azi de specialişti "albastru de Să­pân­ţa". Pe acest fundal sunt înfăţişate sce­nele compoziţiei în alb, roşu, galben şi verde. Sute de asemenea cruci de stejar au alcătuit în timp acest monu­ment unic. După moartea artistului popular, meş­te­şu­gul şi casa au fost lă­sate urmaşului său Dumitru Pop. Iar pentru propria-i cruce, Stan Ioan Pă­traş şi-a scris din vreme un epitaf.

De cu tânăr copilaş
Io am fost Stan Ion Pătraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câştig bani
La lucru greu de pădure
Cu ţapin şi cu săcure.
Tata -n război a plecat
înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
în lume cu greu năcaz.
Vrut aş fi să mai trăiesc
şi planul să mi-l plinesc.
Din şaizeci şi nouă ţări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulţi m-au vizitat
şi de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
şi le doresc la toţi bine
Care au fost pe la mine
Că viaţa o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învăţat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ţie."

Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de