În 1989, toate traseele turistice ale Maramureşului includeau Săpânţa. Grupuri de liceeni, pionieri şi sindicalisti ori familii în concediu poposeau la Cimititirul Vesel din Săpânţa. Vizitau locul şi citeau versurile de pe crucile sculptate de meşterul Stan Ioan Pătraş (1908 - 1977).
Maramureşenii sunt urmaşii dacilor liberi care râdeau în faţa morţii să ajungă frumoşi în faţa zeilor, le explica ghidul local acest fenomen nemaiîntâlnit în ritualurile româneşti de înmormântare. Căci, epitafanul fiecarei cruci era o scurtă autobiografie, adesea în registru umoristic, defunctul fiind înfătişat bucurându-se de plăcerile trecutei vieţi.Născut în comuna Săpânţa, provenind dintr-o familie de ţărani, Pătraş fusese atras încă din copilărie de sculptura în lemn. Prin 1930 era un sculptor în lemn obişnuit printre meşterii porţilor maramureşene. A început după război să cioplească pe cruci scurte poeme, creaţii personale, scrise în numele mortului, în graiul local.
Pe parcurs artistul şi-a perfecţionat talentul, crucile au devenit mult mai înguste cu figuri sculptate în relief. Culoarea predominantă e albastru, un albastru special numit azi de specialişti "albastru de Săpânţa". Pe acest fundal sunt înfăţişate scenele compoziţiei în alb, roşu, galben şi verde. Sute de asemenea cruci de stejar au alcătuit în timp acest monument unic. După moartea artistului popular, meşteşugul şi casa au fost lăsate urmaşului său Dumitru Pop. Iar pentru propria-i cruce, Stan Ioan Pătraş şi-a scris din vreme un epitaf.
De cu tânăr copilaş
Io am fost Stan Ion Pătraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câştig bani
La lucru greu de pădure
Cu ţapin şi cu săcure.
Tata -n război a plecat
înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
în lume cu greu năcaz.
Vrut aş fi să mai trăiesc
şi planul să mi-l plinesc.
Din şaizeci şi nouă ţări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulţi m-au vizitat
şi de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
şi le doresc la toţi bine
Care au fost pe la mine
Că viaţa o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învăţat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ţie."