Şapte scriitori s-au solidarizat cu Mircea Dinescu

Revista Lupta – ziar în limba ro­mâ­nă al emigraţiei române de la Paris – a publicat în numărul 120 scrisoarea adre­sată de şapte scriitori români pre­şe­dintelui Uniunii Scriitorilor din Ro­mâ­nia, D.R. Popescu.

Prezentăm în cele ce urmează conţinutul ei:

Considerăm de datoria noastră să vă împărtăşim nedumerirea, pre­o­cupa­rea şi îngrijorarea cu care am aflat de eli­minarea intempestivă, la 14 martie a.c., a poetului Mircea Di­nescu, din redacţia revistei România Literară. În absenţa oricărei explicaţii cât de cât lămuritoare, întemeiate pe un text de lege, în legătură cu această măsură gravă, nu putem decât să facem presupuneri şi să ne punem întrebări. Mai este nevoie oare să-i spunem noi preşedintelui Uniunii Scriitorilor că poezia există datorită poeţilor şi că de soarta fiecărui poet important e legată în mod natural soarta poeziei române contemporane? Mai este nevoie să motivăm de ce prejudiciile aduse  persoanei unui scriitor se transformă în prejudicii aduse culturii române? Şi trebuie oare ca tristelor exemple de şicane şi interdicţii la care au fost supuşi cândva Blaga şi Arghezi să li se adauge altele? E o fata­li­tate oare să existe mereu în istoria li­terară ceva de regretat, de justificat, de iertat? Posteritatea nu ne-ar ierta, fără îndoială, nici pe noi, nici pe dumneavoastră, dacă am fi indiferenţi atunci când un coleg se află într-o situaţie care-l împiedică să-şi pună în valoare talentul. Faptul că Ana Blandiana n-are de câteva luni acces în paginile revistelor şi la edituri, precum şi recenta măsură administrativă luată împotriva lui Mircea Dinescu ne determină să ne aducem aminte că nu putem despărţi dragostea pentru ţara în care trăim şi scriem de dorinţa de a se păstra intacte, neştirbite şan­sele generaţiei actuale de a îmbogăţi cultura română, căreia îi consacrăm puterile noastre creatoare, atâtea câte sunt, şi speranţele noastre. În calitate de scrii­tori, e normal să avem nu numai conş­tiinţa relativităţii persoanelor noastre, ci şi conştiinţa că interesele culturii române sunt mai importante decât judecăţile de mo­ment. Veţi înţelege deci şi sperăm să socotiţi logică opinia noastră, că nu putem vedea în în­lăturarea lui Mircea Dinescu de la România Literară o problemă strict personală sau una administrativă.

Dar, fireşte, ea este şi o problemă personală. Demnitatea l-a oprit pe Mircea Dinescu să spună că în urma concedierii sale va trebui să înfrunte mari dificultăţi, pe care nu ştim cum le va depăşi, pentru a-şi întreţine familia compusă din soţie şi doi copii. Îi va fi greu însă Uniunii Scriitorilor să explice membrilor săi de ce nu s-a gândit la aceasta înainte de a lăsa pe drumuri un poet de o asemenea valoare. Din câte ştim, raţiunea de a exista a Uniunii Scriitorilor este de a apăra forţele creatoare din lite­ratura română şi po­si­bi­lităţile lor de a spori patrimoniul spi­ritual românesc.

În consecinţă, regretăm că, încă o dată, literatura română contemporană e pusă în cauză printr-unul din re­pre­zentanţii ei de frunte şi soli­cităm să se întreprindă tot ce este necesar, apelându-se, dacă e nevoie, şi la opinia organismelor de condu­cere ale Uniunii Scriitorilor, care au fost eludate şi în această împrejurare, pentru a se repara o injustiţie şi o greşeală cu consecinţe morale, profesionale şi umane extrem de păgubitoare.
Semnatari: Geo Bogza, Ştefan Au­gustin Doinaş, Dan Hăulică, Octavian Pa­ler, Andrei Pleşu, Alexandru Pa­le­ologu, Mihai Şora.