Sugestii, sesizări, reclamaţii: Vaci înfometate la CAP Sineşti

Sunt multe ferme zootehnice bune şi foarte bune în judeţul Ialomiţa.  Cu atât mai nefiresc apar situaţiile în care unităţi cu ferme zootehnice, fără a avea condiţii mai puţin bune decât altele, desfăşoară o activitate slabă, în primul rând datorită modului lipsit de răspundere în care se acţionează pentru îngrijirea animalelor, pentru o furajare corspunzătoare. Iată un exemplu nedorit pe care l-am întâlnit într-una din zilele lunii ianuarie la coperativa agricolă de producţie din comuna Sineşti.

La ora 6, întâmplarea ni-l scoate în cale pe medicul veterinar Teofil Ivan, şeful fermei zootehnice. Pleca cu bicicleta din satul Lilieci spre Sineşti, la ferma unde trebuia de mult să fie prezent la desfăşurarea programului de grajd.
– Azi am plecat mai târziu de acasă, recunoaşte dânsul. Este prima zi în care mi se întâmplă. N-am dormit toată noaptea de griji.
Este posibil, ne-am gândit. Cui nu i se întâmplă să aibă o noapte mai grea!

Pătrundem în curtea fermei, într-o beznă de smoală. Nici o sursă de lumină nu ne poate conduce spre graj­duri. Nici un felinar, nici o lan­ternă, ca să nu mai vorbim de un bec electric. Am intrat totuşi în primul grajd şi, după susurul pe care-l făcea laptele muls în găleată, ne dăm seama că este acolo cineva.

– Ioane, strigă şeful fermei la un îngrijitor, du-te şi adu un bec. V-am spus de mai mult timp să-l înlocuiţi pe cel ars.
Constatăm, pe pipăite, că în adăposturile cu nivel constant nu este apă. Cum? Vacile au stat toată noaptea fără apă? Ieslele sunt curate, linse, nici urmă de furaje, dar nici apă? Şeful de fermă are însă răspunsuri potrivite la toate situaţiile:
– Întâi le mulgem şi apoi dăm tai­nul de dimineaţă. Apa am oprit-o pentru că mulgătorii să nu pună apă în lapte. Ştiţi, am observat într-o zi că a scăzut procentul de grăsime.
– Oamenii nu se simt jigniţi?
Cum să nu scadă şi procentul de grăsime, şi cantitea de lapte muls dacă animalele n-au avut nici mâncare şi nici apă? Şi apoi, aşa cum aţi mărtu­risit, numai astăzi aţi întârziat, în rest sunteţi aici o dată cu îngrijitorii, le supravegheaţi munca...

Mergem în linişte spre alt grajd. La cel care, dacă am vedea, ar trebui să poarte numărul 5. Şeful fermei ne avertizează să ocolim clădirea şi să intrăm pe uşa din capătul celălalt, pentru că s-ar putea ca porţile masive de fier să cadă pe noi. În acest grajd chiar nu se poate distinge nimic: nici vaci, nici mulgători, deşi aceştia îşi fac simţită prezenţa prin zgomotul specific mulsului. Întâmplarea cu becul ars de la primul grajd este aici parcă o regulă a lipsei de gospodărire. Cum de s-au ars şi aici becurile? În schimb, este apă în adăpători. După ce s-a făcut ziuă, am văzut că dintr-o ţeavă spartă curgea apă în neştire.

Tot pe întuneric, pe drumul ştiut de şeful fermei, ajungem la magazia de furaje. Este trecut de ora 7, iar o căruţă aşteaptă de o jumătate de oră să vină magazinerul Tudor Bogdan cu cheile.

Apare între timp şi magazinerul, cu ţigara în gură, calm şi deloc grăbit.
– Nea Tudore, te-ai boierit. Ai uitat că programul începe la ora 6.
– Tovarăşe, am avut şi eu treabă acasă. Şi să ştiţi că niciodată nu vin mai devreme. Dacă nu se face ziuă, nu putem umbla la furaje, nu avem lumină.

Din cauza neajunsurilor de la această fermă, natalitatea, care a scăzut cu 20 de procente din 1987 în 1988, hrănirea la iesle a 430 de vaci cu lapte când există 147 hectare de păşune din care 71 hectare de paşune cultivată (deci cu posibilitatea oferirii unei hrane abundente pe toată perioada de vară), existenţa unui număr mare de junici nemontate de 3 şi 4 ani care nu pot încă să fie trecute la cireada de bază sunt tocmai urmarea faptului că activitatea din zootehnia cooperativei nu a făcut obiectul unor analize sistematice şi responsabile din partea organelor de partid şi de stat, a conducerii coope­rativei. Se impune aceasta acum, cât mai urgent posibil, pentru mobilizarea tuturor resurselor, ca şi această unitate să se înscrie cu rezultate pe măsura posibilităţilor mari de care dispune.
Petre Cristea - Scînteia, nr. 14.450 din 1989