Sus, pe Muntele Găina, era jos, în localitatea Avram Iancu

de Monalise Hihn | 23 Iul 2009 • 00:00

Sursa foto: Monalise Hihn/

În jur de 2.000 de oameni s-au strâns în iulie 1989 la sărbătoarea anuală care se desfăşura în localitatea Avram Iancu. Tineri din mai multe judeţe se foloseau de această sărbătoare ca să se întâlnească. Puţin le păsa că Partidul mai bifa astfel o "activitate culturală". Pe de altă parte, meşteri din mai multe judeţe găseau un bun prilej să îşi vândă marfa tradiţională, începând cu ţuica şi terminând cu îngheţata sau cu străicuţele pe care inscripţionau anul şi locul de desfăşurare.

VETERANII
Ştefan Ciocan era în 1989 unul dintre veteranii serbărilor de la Muntele Găina. "Eu merg la Găina încă de când aveam 5 ani. În 1989, moţii şi căruţaşii dominau Târgul Găinii. Pe platou urcau foarte puţine maşini. Îmi amintesc că, de fapt, pentru a merge sus, pe Muntele Găina, însemna să participi la serbările organizate în localitatea Avram Iancu, la poalele muntelui, în satul natal al «Crăişorului moţilor». Târgul de pe munte îşi păstra farmecul aparte, arhaic. Doar noi, «găinarii», urcam pe munte, aşa ne numeam cei care mergeam an de an pe Muntele Găina, foarte mulţi elevi şi studenţi.

Noi mergeam acolo încă de joia sau vinerea, deşi sărbătoarea se ţinea numai duminica. Ne adunam lângă foc şi organizam adevărate recitaluri la chitară. Eram împărţiţi pe zonele din care venea fiecare şi treceam de la unii la alţii să gustăm din ţuica celorlalţi. Era şi o scenă din beton, pe care sâmbătă seara se organiza o discotecă. Generatorul de curent acoperea de cele mai multe ori muzica difuzată. Niciodată nu au fost scandaluri, deşi noi eram tineri", îşi aminteşte Ştefan.

"N-AM GĂSIT DESTUI MILIŢIENI"
Ordinea publică era asigurată de patru miliţieni, şefii de post din localităţile Avram Iancu şi Bulzeştii de Sus şi ajutoarele lor. Ştefan povesteşte că, în 1989, tinerii au vrut să joace fotbal cu o echipă a miliţienilor, dar nu au reuşit, pentru că aceştia erau doar patru: "Am vrut să jucăm fotbal. Am renunţat, că nu am găsit decât patru. Un an mai târziu era plin de ei la Muntele Găina". Dacă jocul de fotbal nu le-a ieşit, «găinarii» au găsit altă distracţie, precum piu, un joc cu nişte beţe. O altă "îndeletnicire" era statul la coadă la bere: "Vedeam maşina de la depărtare şi, până ajungea la noi, coada era deja formată. Apoi mai prindeam caii moţilor, îi încălecam, dar aceştia ne trânteau cât acolo.

Îmi amintesc că într-un an s-a făcut un pariu, iar Ionică Anca din Abrud, un obişnuit al serbării, a zis că la următoarea întâlnire va veni cu măgarul. Anul următor l-am văzut pe Ionică pe jos, cu desagii în spate. Când l-am întrebat cum de nu e pe cal, ne-a zis că venise cu măgarul, dar că animalul rămăsese la izvor şi, normal, încăpăţânat nu a mai vrut să plece de acolo. Am făcut focul, am luat jarul într-o cască de miner, l-am tot pus sub botul măgarului şi aşa am ajuns sus cu el".

Tinerii mai aveau şi un steag cu Burebista pe el, pe care îl fluturau în fiecare an. "Aşa ne distram noi, dar incontestabil era mult mai frumos atunci. Chiar nu ne păsa de nimic. După 1990, sărbătoarea s-a manelizat. Atunci veneau ţăranii cu îngheţată făcută din fructe de pădure şi smântână, cu plăcinte moţeşti, cu crahă (o băutură răcoritoare) cu oale de lut, tot felul de obiecte tradiţionale. Mai era şi ţuica de toate felurile şi din diverse zone. Toată lumea se lăuda cu ţuica sa. După serbări şi noi ne lăudam care mai de care cât de cuprinşi de aburii ţuicilor băute am fost!

Era o altă lume, iar festivismele erau totuşi limitate. Noi nu vedeam că acolo fuseseră şi ceva spectacole. Pentru noi conta să fim împreună. Mă întreb dacă astăzi am mai putea lăsa, îngropate pe munte, grătarul, securea şi fundul de lemn pentru grătare? Atunci le lăsam de la un an la altul şi tot acolo le găseam", continuă Ştefan. El merge şi acum an de an pe Muntele Găina, dar nu mai găseşte farmecul de altădată. Ştefan Ciocan este ziarist şi locuieşte astăzi la Deva.
FĂRĂ PCR
Şi Florin Cazacu era un obişnuit al serbărilor de pe Muntele Găina. "Erau ani în care mergeam cu cortul pentru câteva zile. PCR şi Muntele Găina nu au avut nici o legătură în toţi acei ani. Era practic o zonă liberă de comunism. Simţeam că toţi scăpau parcă de rigorile societăţii închistate în care trăiau şi îi vedeam că se relaxau, se mai eliberau. Noi eram tineri şi ne simţeam liberi. Mergeam cu cortul de joia chiar. Noi, cei din Brad, eram cei mai mulţi la târg. Prea puţin ne păsa că acolo exista şi o scenă pe care se cânta, dar chiar veneau şi interpreţi care interpretau folclor autentic.

Pentru noi nici nu conta că era şi vreun spectacol legat de Cântarea României. Noi mergeam la discotecă, la proiecţiile de filme istorice, mai vedeam ce comercializau moţii adunaţi la târg. În rest, chiar nu ne păsa de nimic. Era aşa un spirit al târgului, pe care nu îl mai întâlneşti astăzi. Îmi amintesc, de asemenea, că era o mare întrecere între felurile de ţuică din cele trei judeţe: Alba, Arad şi Hunedoara. Şi tot acolo se aduceau cei mai buni virşli şi mici, pe care oamenii îi mâncau cu multă poftă." Florin Cazacu a mai participat şi după 1989 la Târgul de la Găina, dar spune că, acolo, vremurile au schimbat lucrurile. Cazacu locuieşte şi astăzi la Brad şi este primarul acestui oraş.

SĂRBĂTOARE ARHAICĂ
În 1989, Marcel Lapteş era instructor la Centrul de îndrumare a Creaţiei Populare Hunedoara. Îşi aminteşte că pe Muntele Găina mergeau foarte mulţi tineri: "Deşi Partidul trebuia să bifeze încă o manifestare, pe Muntele Găina sărbătoarea avea un caracter mai arhaic, mai popular. Oamenii veneau îmbrăcaţi în costume populare. Era respectată tradiţia, iar la serbare, deşi dura doar o zi, era respectată tradiţia. Totul se petrecea la poale, în localitatea Avram Iancu, pentru că drumul era rău.

Veneau şi foarte mulţi tineri, dar sărbătoarea organizată de Partid era una plată, se punea accent şi pe folclorul nou, în încercarea de creare a omului nou. Era un fel de comandă culturală, dar dincolo de aceasta exista şi partea aceea arhaică, de respectare a tradiţiilor. Se strângea destul de multă lume, dar Avram Iancu nu prea avea extinderea de astăzi. Autorităţile nu aveau interesul să exacerbeze personajul, pentru că Ceauşescu nu voia să apară o personalitate mai mare decât el. Probabil că nu se simţeau nici activiştii şi securiştii prea bine, pentru că acolo se strângeau mulţi oameni la un loc şi asta le dădea bătăi de cap".

SĂRBĂTOAREA
Cea mai mare sărbătoare tradiţională românească în aer liber, "Târgul de fete", se organizează pe Muntele Găina în cea mai apropiată duminică de data de 20 iulie. Originea acestei sărbători este necunoscută, dar a fost menţionată pentru prima oară în 1816. Referitor la denumirea muntelui, localnicii cunosc o legendă care spune că acolo îşi avea cuibul o găină care făcea ouă de aur. Vidrenii au încercat să-i fure ouăle, iar găina s-a mutat cu cuibul tocmai în munţii Roşiei Montane. Nici în timpul războaielor şi nici în perioada comunistă, tradiţia târgului de la Găina nu a fost întreruptă.