Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă, 30 septembrie 1989, lăsatul serii...O furtună năprasnică s-a abătut asupra Sloboziei. Iscată din senin, ca după o zi de vară târzie, vijelia a stins lumina în oraş mult mai devreme ca de obicei. Telefoanele au amuţit şi ele. Oamenii, buimăciţi, abia treziţi din somnul de după-amiază - somnul săptămânal venea întotdeauna ca o recompensă colectivă, singura, de altfel, pentru zilele de muncă fără cap şi coadă în calendar -, şi-au lipit frunţile de ferestre, bucuroşi astfel că praful câmpiei nu le va mai intra în case, pervers, pătrunzător, ca până atunci.
A doua zi, secretarul general al partidului, Nicolae Ceauşescu, avea să efectueze o vizită de lucru în judeţul Ialomiţa.În ultimii ani, Ceauşescu îşi anunţa vizitele de lucru în scurt, fără un prea lung "preaviz", uneori cu doar câteva ore înainte, luând prin surprindere autorităţile, determinându-le astfel să fie pregătite mereu pentru o eventuală întâlnire cu el,decisivă pentru mersul înainte al oamenilor muncii spre "societatea socialistă multilateral dezvoltată"...
Aparatul propagandistic era permanent consemnat, pregătit până în măduva oaselor să adune sute şi mii de oameni în întâmpinarea şefului statului. Poate şi de aceea, mai disciplinaţi ca oricând, activiştii judeţenei de partid s-au repliat în doar câteva minute la locul de adunare din Sala Biroului. Ceauşescu dorea să viziteze Cooperativa Agricolă de Producţie Gheorghe Doja, unitate "Erou al Muncii Socialiste", fabricile de ulei şi cea de furfurol ultimele două unităţi aflate pe platforma industrială a municipiului. După criteriile de competiţie ale vremii, Ialomiţa fusese decretată câştigătoarea locului întâi în agricultură pe anul precedent, iar producţiile agricole din 1989 erau, fireşte, cele mai mari din istoria acestor locuri: 8.000 kg orz la hectar, 8.535 kg grâu, 6.300 kg soia, 5.560 kg floarea-soarelui, 114.300 kg sfeclă-de-zahăr, 31.150 kg porumb ştiuleţi şi 80.300 kg legume.
Toate aceste producţii ale "Noii Revoluţii Agrare" fuseseră raportate prin telegrame incendiare cu doar câteva zile înainte, deşi, în realitate, ele nu atinseseră nici măcar o treime din valoarea supralicitată. Superproducţiile raportate în acea toamnă a anului 1989 nu aveau numai menirea să hrănească orgoliul nemăsurat al lui Ceauşescu, ci şi ambiţia lui de a demonstra că, după "plata integrală a datoriilor externe", România ar avea garanţii suficiente să se împrumute din nou pentru desăvârşirea planurilor sale megalomanice.
Aşadar, deşi se raportase terminarea recoltării porumbului în tot judeţul, la Gheorghe Doja, Ceauşescu va vizita un lan de porumb de pe care urmau să se recolteze peste 31.000 de kilograme la hectar. De la primele ore ale dimineţii. activiştii secţiei agrare, împreună cu noul preşedinte al cooperativei, Constantin Călin, ajuns în funcţie după decesul celebrului Ion Spătărelu, au "toaletat" lanul de porumb, pregătindu-l cum se cuvine pentru vizită. Plouase în timpul nopţii, aşa că potecile către lanul de porumb au fost pavate cu dulapi de scândură. Alături, cei de la trustul horticol avuseseră grijă să amenajeze "ca la carte" intangibilele piramide cu fructe şi legume, toate păstrate în depozite frigorifice, astfel încât ele să poată fi prezentate secretarului general oricând şi oriunde.
Vizita cuplului ceauşist a fost scurtă. Labradorii au rămas în elicopter, iar cei doi şi-au împărţit sarcinile din priviri: el s-a dus către lanul de porumb, iar ea, spre piramidele cu legume şi fructe. În ultimii ani, oamenii strânşi pentru asemenea întâlniri erau mult mai curioşi faţă de ce face şi ce spune Elena Ceauşescu, cum este îmbrăcată ea, cum merge, dacă, aşa după cum se zvonea, îi dictează paşii soţului ei până şi în asemenea împrejurări.
Astfel, ei au putut să vadă cum ciorapii Elenei Ceauşescu aveau un fir tras... în faţa "piramidei", ea a devenit foarte curioasă când a început să admire mostrele de prune expuse în lădiţele de lemn negeluit: a vrut să ştie câte hectare cu pruni se cultivau în judeţ şi dacă acest pom fructifer creştea cum trebuie în Bărăgan. Responsabilii horticulturii i-au raportat că prunul se cultiva bine, că el era foarte rentabil şi cu căutare la export. Atunci, "academiciana" i-a felicitat: "Foarte bine! Când eram mică, mama îmi dădea câteva prune, beam apă, mi se umfla burta şi mă săturam. Prunele sunt bune, că umflă burta ţăranului!".
Între timp, s-a apropiat şi Ceauşescu de standurile cu prune. Convins şi el că prunul este o plantă miraculoasă, i-a sfătuit pe cei prezenţi: "Aşa, tovarăşi, să cultivaţi pruni pe toate dealurile din judeţ, să nu rămână nici un deal necultivat cu pomi!". Este de prisos să mai spun că prunele fuseseră aduse de prin Buzău sau Prahova, că în Bărăgan nu sunt dealuri, aşa cum îşi închipuiau cei doi, gata oricând să facă tabula rasa până şi geografia României...
Nicolae şi Elena Ceauşescu, după ce un colonel le-a şters ghetele de noroi, au urcat lângă cei doi labradori şi peste câteva minute au aterizat la intrarea în oraşul Slobozia, în mijlocul unui cerc de pionieri şi şoimi ai patriei. În mod straniu, la Gheorghe Doja s-a încheiat un ciclu al nesfârşitelor lui peregrinări: în iunie 1966, la mai puţin de un an de la numirea sa în fruntea partidului, efectuase prima sa vizită de lucru în agricultură chiar la Gheorghe Doja, iar în acea primă zi de octombrie a anului 1989 se consuma ultima sa ieşire în ţară, tot la Gheorghe Doja...
Enciu Bobârniche
fragment din volumul "Călcâiul lui Ahile - 20 de ani de viaţă politică în Ialomiţa"
Citește pe Antena3.ro
