Ungaria acuză ameninţarea militară română

Henry Kamm, de la cotidianul american New York Times, scria la 11 iulie 1989 despre conflictul ro­mâno-maghiar, conflict în cadrul căruia partea maghiară adusese şi ipoteza că România ar prezenta pentru ţara sa un pericol armat.

Ministrul de Externe al Ungariei a declarat astăzi că România prezintă o "ameninţare militară" la adresa ţării sale. Comentariile oficialului Gyula Horn au venit după întâlnirea tensionată dintre liderii celor două ţări, marcând ceea ce diplomaţii şi oficialii maghiari descriu ca fiind cel mai deteriorat stadiu în care a ajuns vreodată relaţia dintre cele două ţări vecine şi aliate ale Pactului de la Varşovia, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi de la căderea sub dominaţia sovietică încoace.

La conferinţa de presă ţinută înainte de venirea preşedintelui Bush, Horn a spus că "înalţi" oficiali români au anunţat că ţara lor poate să realizeze arme nucleare şi că vor produce în curând rachete de rază medie. "Acest lucru are impact asupra securităţii ţărilor vecine, cum ar fi şi Ungaria", a spus Horn. Acesta nu a nominalizat persoanele care au făcut anunţul.

Întâlnirea româno-maghiară a avut loc sâmbătă când preşedintele român, Nicolae Ceauşescu, şi liderul partidului comunist maghiar, Rezso Nyers, au participat la Bucureşti la conferinţa summit-ului Pactului de la Varşovia.

Tratat contestat
Horn a spus că, pe lângă ame­nin­ţa­rea reprezentată de noua înarmare a României, şeful Statului Ma­jor al Armatei Române a ameninţat implicit şi integritatea teritorială a Ungariei. Generalul, pe care nu l-a nominalizat, a afirmat că Tratatul de la Trianon din 1920, punct sensibil pentru maghiari din cauza cedării Transilvaniei în favoarea României, este injust pentru că Ungaria a păs­trat alte regiuni în care trăiesc cetăţeni de origine română. Potrivit lui Horn, generalul a cerut ca aceas­tă situaţie să fie soluţionată.

Întâlnirea de la Bucureşti dintre Ceauşescu, Nyers, prim-miniştrii şi miniştrii de Externe a fost descrisă de diplomaţi ca fiind dezastruoasă. Horn a spus că dezbaterile au fost foarte "tensionate" şi că "întreaga întâlnire a fost caracterizată de discuţii extrem de aprinse". Discutând cu jurnaliştii maghiari, înainte de părăsirea Bucureştiului, Horn a declarat că "în sfera politică am atins punctul cel mai de jos". Diplomaţii şi jurnaliştii specializaţi pe relaţia cu ţările comuniste spun că nu îşi amintesc să mai fi existat vreodată o evaluare atât de pesimistă a relaţiilor dintre două ţări membre ale pactului de la Varşovia.

Înţelegere de suprafaţă
Într-o manieră sarcastică, Horn a spus presei maghiare că s-a ajuns de acord asupra unui singur punct: "Suntem vecini, iar pasul făcut în relaţia noastră este în interesul celor două popoare vecine".

A spus că Ceauşescu a confirmat acordul anterior de a permite de­le­ga­ţiei consiliilor municipale maghiare să viziteze România. Însă atunci când liderii maghiari au cerut să li se permită vizitarea satelor ameninţate de programul de "reorganizare" rurală impus de Ceauşescu, partea română a răspuns că Bucureştiul va decide programul delegaţiei.

Horn le-am mai spus jurnaliştilor maghiari că Ceauşescu a respins plân­gerile maghiare cu privire la discriminarea împotriva maghiari-lor din Transilvania. A continuat spu­nând că, atunci când li s-a cerut să primească o delegaţie internaţională independentă, pentru a analiza situaţia etnicilor maghiari, românii au răspuns că "o astfel de delegaţie nu va pătrunde niciodată pe teritoriul României".

Potrivit lui Horn, Ceauşescu a respins toate acuzele de discriminare şi i-a spus lui Nyers, că în România "problema minorităţii este tratată perfect". Minoritatea maghiară, în jur de două milioane de persoane, reclamă opresiunea din partea oficialilor pe tema limbii şi culturii lor.

Nyers învins
Horn a raportat că Nyers s-a plâns şi de "vasta campanie românescă de propagandă" împotriva eforturilor Ungariei de a se democratiza politic şi de a se orienta spre economia de piaţă. "Observăm nişte manifestări ce pot fi interpretate drept o încercare deliberată a României de a stârni ostilitate."

Eşecul lui Nyers de a-şi obţine revendicările în întâlnirea tête-à-tête cu Ceauşescu este văzut ca o ameninţare serioasă la statulul său de lider, poziţie pe care a obţinut-o luna trecută. Eşecul lui Károly Grósz, secretarul general al partidului, din cadrul unei întrunuri similare de anul trecut, este considerat a fi începutul declinului său ca lider al partidului.

Ameninţarea românească infirmată
Pe de altă parte, la 10 iulie, la Washington, un oficial al administraţiei americane specializat în relaţia cu Europa de Est, declara: "Sesizând ştirile apărute în publicaţii vest-germane, potrivit că­rora România con­stru­ieşte rachete de rază medie şi are posibilitatea de a realiza arme nucleare, infirmăm în tota­litate ştirile de presă, potrivit cărora această ţară are capacitatea de a produce arme sofisticate, fie ele bombe nucleare sau rachete de rază medie".

În 1990, posibil acord asupra dezarmării convenţionale
Cotidianul Le Monde, titra tot la 11 iulie 1989, despre sfârşitul întrunirii de la Bucureşti.

"Comunicatul adoptat sâmbătă, 8 iulie, de către conducătorii Pactului de la Varşovia reuniţi la Bucureşti se referă în mod esenţial la problema dezarmării. Reprezentanţii ţărilor socialiste salută propunerile americane asupra dezarmării con­ven­ţio­nale, propuneri prezentante la întrunirea NATO de la Bruxelles, la sfârşitul lui mai. Ei "aşteaptă ca aceste pro­puneri să fie detaliate şi prezentate fără în­târ­ziere la Viena".

A doua sesiune a negocierilor de la Viena se va termina la 13 iulie; reluarea lor este prevăzută pentru 9 septembrie. "Situaţia actuală permite realizarea primelor acorduri în cursul anu­lui 1990", spune textul de la Bucureşti.

Comunicatul Pactului de la Var­şovia de­nunţă, în schimb, insistenţa acţiunii de descurajare a înarmarii nucleare ca fiind "un ana­cronism" şi reia propunerile făcute la Strasbourg de către Gorbaciov. Într-un interviu acordat televiziunii sovietice el a afirmat că or­ga­nizaţia ar trebui să devină mai degrabă po­litică şi mai puţin militară: "Viaţa se schimbă, şi organizaţia se va schimba şi ea cu siguranţă (...) În primul rând această uniune militaro-politică se va transforma într-una politico-militară. Probabil că va veni timpul când însăşi necesitatea existenţei ei va dispărea", a estimat Gorbaciov. "Dar asta e o problemă a viitorului. Pentru moment orga­ni­za­ţia func­ţio­nează bine", a adăugat Gorbaciov.

Întâlnirea, care a avut loc în afara summit-ului între Ceauşescu şi noul şef al partidului maghiar, domnul Nyers, nu a aplanat dife­rendul dintre cele două ţări. Fiind bolnav, domnul Ho­necker s-a întors în Berlinul de Est sâm­bătă dimineaţa. La întâlnirea res­trân­să, consacrată problemelor po­li­ti­ce, locul lui Honecker a fost luat de Willy Stoph, şeful guvernului est-german.

Tensiuni între naţionalişti şI rusofoni în Moldova
Tot Le Monde din 11 iulie relata despre o situaţia conflictuală de la Mos­cova, de această dată.

"Televiziunea sovietică anunţă că duminică, 9 iulie, la Chişinău a avut loc o ciocnire între două adunări de manifestanţi: rusofonii din mişcarea Interfront şi naţionaliştii moldoveni din sud-estul URSS-ului. Potrivit co­men­ta­to­rului, "intervenţia forţelor de ordine a permis evi­tarea incidentelor, dar atmosfera era încărcată". Imaginile difuzate de televiziune îi arătau, pe de o parte, pe naţionaliştii purtând steaguri tricolore şi strigând sloganuri ca "Moldova este a moldovenilor!" şi "Ocupanţii afară!", pe de altă parte, un grup agitând o pancardă: "Nu suntem invitaţii voştri, noi suntem la noi acasă!".

Rezidenţii care nu sunt moldoveni se simt ameninţaţi de revendicările naţionaliştilor. De mai multe luni aceştia adună în mod regulat zeci de mii de persoane la Chişinău. Ei cer în principal dreptul de a folosi limba lor, protestează împotriva degradării mediului şi acuză autorităţile republicii că nu luptă suficient împotriva corupţiei.

Doina Cornea dă semne de viaţă
Cotidianul Le Soir informa despre situaţia disidentei române Doina Cornea.

Opozanta română Doina Cornea, 60 de ani, de la care nu mai aveam veşti de mai multe săptămâni, a putut să dea un semn de viaţă, potrivit unor surse diplomatice occidentale la Bucureşti. Doamna Cornea, care trăieşte la Cluj (Transilvania) şi care a scris mai multe scrisori deschise criticând regimul Ceauşescu, a tran­smis că poate să iasă din casă, dar că este supra­vegheată în permanenţă. În schimb, nimeni nu o poate vizita. Fosta profesoară la universitatea din Cluj a declarat pe de altă parte că fiul ei Leontin Iuhas, un inginer electronist de 32 de ani, are propuneri de muncă pe şantiere la distanţe de 100 de kilometri de Cluj, în timp de ofertele de muncă publicate în ziare arată că această specia­litate este foarte căutată. De fiecare dată când fiul ei răspunde unui astfel de anunţ, postul îi este refuzat. El nu a acceptat să muncească pe şantier şi în prezent nu are nici un loc de muncă, a adăugat doamna Cornea. Ea a mai afirmat că radioul ei este bruiat.