Universitatea Craiova – Lokomotiv Sofia 1-0

Schimbul de generaţii, dar şi apa­ri­ţia pe firmamentul fotbalului ro­mâ­nesc a unor echipe precum Victoria şi Flacăra Moreni, puternic împinse în faţă de regimul totalitarist, au făcut din Universitatea Craiova, la sfârşitul ani­lor ’80, mai mult o formaţie de pluton.

"Campioana unei mari iubiri", cum a fost denumită metaforic de pre­sa vremii gruparea din Bănie, co­­che­ta în continuare cu întrecerile eu­ro­­pene, însă la un nivel mult mai scă­zut, Cupa Balcanică intercluburi, com­pe­tiţie la startul căreia s-a aliniat Ştiin­ţa în sezonul '88-'89, des­fă­şu­rându-se doar sub patronajul Fe­de­ra­ţi­i­lor Na­ţi­onale ale ţărilor din sud-estul continentului, nu sub cel al UEFA.

Cel mai elocvent exemplu în sus­ţi­ne­rea ideii că această Cupă Balcanică, des­fiinţată de altfel în anii '90, nu se bu­cura de o prea mare apreciere în rân­dul publicului a fost reflectat în ziarul Sportul în urmă cu 20 de ani. "Nu putem pune punct acestor câteva consideraţii despre partida de pe stadionul «Central» fără a sublinia încă o dată numărul surprinzător de mic al spectatorilor din «ovalul» cra­io­vean. E adevărat, echipa se află într-o situaţie dificilă. Dar nu acum are ea nevoie mai mult ca oricând de spriji­nul suporterilor ei?", relata singurul cotidian de sport din ţara noastră la două zile după meciul Universitatea Craiova - Lokomotiv Sofia, încheiat cu victoria românilor, scor 1-0, gol marcat de Emil Săndoi, în minutul 73.

În an­ti­te­ză cu suporterii echipei, con­du­că­torii acesteia, dar în primul rând an­tre­no­rul de atunci al oltenilor, Sorin Cârţu, care avea şi statutul de jucător activ, au acordat o atenţie deosebită acestei com­petiţii. Aspect care avea să cân­tă­rească foarte mult în viitorul apropiat al Universităţii, jucătorii care se ro­dau atunci în partide de genul acesteia cu Lokomotiv Sofia urmând să se încununeze campioni la sfârşitul stagiunii '90-'91.

Revenind la meciul câştigat pe te­ren propriu cu Lokomotiv, disputat în Cetatea Băniei la începutul lui aprilie '89, trimisul ziarului Sportul re­mar­ca în cronică faptul că Universita­tea s-a im­pus pe merit, după ce a domi­nat în­tâlnirea de la un capăt la altul. "Universitatea, făcând abs­trac­ţie de locul ocupat în campionat, s-a străduit mult să câştige acest meci, pornind din start cu viteza a patra spre careul lui Nikolov, portarul oaspeţilor fiind nevoit să intervină salvator la şuturile extrem de puternice ale lui Neagoe (min. 2), Gh. Popescu (min. 6 şi 10) şi Olaru (min. 12).

A fost un prim sfert de oră de forcing al echipei craiovene, fără gol însă, din păcate. A urmat o perioadă de joc mai încâlcit, după care, în finalul reprizei, Universitatea revine în atac, dar acelaşi portar Ni­ko­lov s-a opus la şuturile violente expediate de Badea (min. 31), Gh. Popescu (min. 36) şi Neagoe (min. 42). Am consemnat o singură ocazie a oaspeţilor în această parte a jocului, în min. 16, când Metkov a şutat din careul mic şi Boldici a intervenit salutar. D

upă pauză, Universitatea a început forţat din nou, ca la început, cu jucătorii din toate liniile, dar, pe rând, au irosit mari ocazii Mănăilă (min. 51), Şt. Stoi­ca (min. 53), C. Gheorghe (min. 56), pentru ca a doua serie de mari ocazii să fie irosită în min. 60, 62 şi 63 de Gh. Po­pescu (de două ori) şi de E. Săndoi. Go­lul mult aşteptat avea să «cadă» des­tul de târziu, în min. 73: la o lovitură de colţ, mingea centrată perfect în faţa porţii oaspeţilor a fost reluată cu capul de E. Săndoi, balonul a lovit transversala, a ricoşat în pământ şi ar­bitrul a arătat decis punctul de la centrul terenului, validând golul.

Des­că­tu­şată, Universitatea s-a dez­lăn­ţuit pur şi simplu. În min. 85, Cârţu a fost faultat în careu, dar arbitrul a scos penalty-ul de rigoare în afara su­pra­fe­ţei de pedeapsă, la 17 metri, lovitura liberă fiind executată de Cârţu spre E. Săndoi, care a şutat pe lângă poartă. O altă mare ocazie va fi irosită de C. Gheorghe în min. 87 şi, astfel, Universitatea obţine o victorie pe deplin meritată, raportul şutu­ri­lor, cornerelor şi ocaziilor de gol fiindu-i net favorabil."

Par­curgând garniturile celor două echipe, se remarcă faptul că Universitatea a avut pe teren câţiva tineri de reală perspectivă, în frunte cu fostul internaţional şi component al Generaţiei de Aur Gheor­ghe Popescu, distribuit de cronicar în caseta tehnică a meciului în avanposturi, deşi "Baciul" avea să se consacre ca fun­daş central la marcaj şi închizător, şi cu Emil Săndoi, actualul selecţioner al echipei naţionale de tineret a Ro­mâ­niei. De partea cea­laltă, nici un nu­me sonor, jucătorii de atunci ai lui Lo­ko­motiv nefăcând ulterior, precum Gică Popescu, pasul către marea performanţă.

Concluziile trase de ziarul Sportul după acest meci? "Universitatea a câş­tigat mult mai uşor decât lasă să se în­trevadă scorul de 1-0, piesele grele ră­mânând Boldici, Geolgău (revenit pe post de libero, exact după zece ani!), Săn­doi (periculos în atac, la loviturile libere) şi Gh. Popescu (cel mai activ din­tre toţi, dar am rămas cu impresia că el, generos cum îl ştim, vrea să facă de toate şi, singur, fireşte că nu poa­te)."

Graţie victoriei cu Lokomotiv, Uni­ver­sitatea urca pe primul loc al cla­sa­mentului grupei din care mai fă­cea parte şi echipa iugoslavă Rad­nicki Niş, poziţie pe care avea s-o piardă însă, la fel şi calificarea în finala competiţiei, o dată cu eşecul, scor 1-2, pe care avea să-l sufere ulterior la Niş.  


UNIVERSITATEA: Boldici - Mă­năi­lă, E. Săndoi, Geolgău, Ad. Popescu - C. Gheorghe, Olaru, Badea (min. 46 Ciurea) - Şt. Stoica, Gh. Popescu, Neagoe (min. 59 Cârţu).
LOKOMOTIV: Nikolov - Milanov, Lalov, Vasev, Docev, Teodorov - Metkov, Salamanov, Hristov - Dudov, Nakov.